Trăind printre oameni

Omul este un complex de elemente chimice interconectate. Aceste conexiuni dau însă rezultate diferite pentru că nici un om nu este asemănător celuilalt. Sunt oameni născuți parcă pentru a fi pe placul celor din jur, care răspândesc lumină, culoare și veselie, cu care nu poți decât să fi prieten și pe care abia aștepți să-l  întâlnești. Poate nu realizezi pe moment, dar ei reprezintă oaza de care ai nevoie pentru a depăși negura zilei, pentru a te simți bine ca om, printre oameni.

Dar există și oameni, pentru care viața este calvarul lor. Și care nu se bucură decât în momentul în care transformă și zilele altora în calvar. De obicei acești oameni nu văd mai departe de nasul lor, și-au format o imagine eronată despre sine (ascunzând complexe pe care le maschează prin adevărate acte teatrale), sau  s-au născut cu misiunea fatidică de-a strica viața altora.

Am întâlnit persoane care îmi stârnesc repulsie în momentul în care le privesc. Și nu sunt oameni grotești sau cu anumite defecte. Pur și simplu corpul meu intră brusc în stare de alertă, iar dacă ar fi existat, cred că s-ar fi înconjurat de un scut invincibil. E greu de descris ce  simt în acele momente. Și este cu atât mai ciudat, cu cât pe parcurs se dovedește că primele reacții au fost întemeiate, iar aceea persoană este cu adevărat REA.

Aș vrea să-i întreb însă pe  oamenii care consideră restul semenilor doar niște gâze lipsite de importanță , dacă au avut curajul să se analizeze în profunzime, dacă au tăria de a-și recunoaște complexul din spatele bravadei. Toți oamenii plini de sine ascund o verigă slabă. Teama ca aceasta să nu fie descoperită și mai ales să nu fie folosită împotriva lor îi face mai încrezători decât ar trebui, mai tupeiști, obraznici și extrem de aroganți. Uneori până la paroxism.

Ar fi minunat să ne putem întâlni în fiecare zi cu oamenii senini și frumoși sufletește, pentru a compensa numărul în creștere a celor cu sufletul întunecat.  Frumos, dar uneori râmăne doar un vis!

Iert!

Daca ieri mi-am amintit ca putem spune Multumesc, chiar si unor oameni care nu mai fac parte de mult din viata noastra, astazi vreau sa IERT. Si vreau sa fac acest exercitiu care, recunosc , presupune multa vointa, in special cu oamenii care mi-au facut rau mie si familiei mele. Oamenii care au crezut ca prin rautatea si intriga lor vor reusi sa ne distruga. A ierta este cel mai frumos cadou pe care ti-l poti face , pentru ca eliberezi lanturile care te incatuseaza de o amintire neplacuta, de un sentiment de neputinta , frustrare si furie. Si mai ales prin iertare, anulam planurile celor care au dorit sa ne faca rau! Bariera pe care o postam intre ei si noi nu poate fi depasita cu toata inversunarea lor. Nu degeaba se spune ca iertarea este cea mai puternica arma. Astfel am ajuns sa iert:

– persoanele care au dorit sa marginalizeze existenta mea si a familiei;

– oamenii care au trecut prin viata noastra ca meteorii, dorind sa parjoleasca totul in cale;

– persoanele care ne-au tratat cu superioritate in momentele de necaz;

– persoanele apropiate care au avut momente de ratacire si au uitat ca ceea ce conteaza pana la urma este totusi familia;

– persoanele care nu ne pot iubi;

– persoanele care s-au crezut invingatoare in partida de sah a vietii;

-persoanele care au rasturnat scaune si fotolii in cautarea celui mai comod;

-persoanele care nu ne accepta asa cum suntem;

– persoanele care ne-au facut rau neintentionat;

Ganditi-va, puteti sa iertati cu adevarat? Cum va simtiti?