Ieri la Târgul de carte Gaudeamus (Romexpo București) a avut loc lansarea ultimului meu roman Al 8-lea Kreisset.
Lansarea a fost frumoasă, cu emoții mari din partea mea, cu un public interesat și cu prezența inedită a unui invitat.
Dar, până a ajunge la această lansare, am avut parte de adevărate aventuri. S-o iau însă cu începutul.
Mașina familiei mele are de ceva timp probleme tehnice concretizate printr-un tremur destul de urât. Service-ul… din Galați a consultat-o de două ori și de fiecare dată ne-am întors așa cum am plecat. În Tulcea au văzut-o alți doi mecanici și iar păreri și fel de fel de piese schimbate.
Ultima vizită a fost la Galați unde mașina a primit OK-ul, cu rezerva acestui tremurat (presupus a fi consecința calaminei depusă pe pistoane… la o mașină de 4 ani!). Știți zicala: Operație reușită, pacientul mort?
Am plecat ieri dimineața la București pentru lansare. Cu mare grijă, să nu turăm motorul peste 4000 rotații pentru că se aprinde becul Check Engine și scade puterea motorului.
Dar după Topolog, deși nu am ajuns decât la 3500 de rotații, becul se aprinde și se stinge…
Oprim mașina și pornim din nou lent deciși să ajungem la București.
După ce trecem de podul de la Giurgeni, becul rămâne aprins, motorul trepidează ca un scaun de masaj la viteză mare, iar puterea lui … se pierde pe undeva prin ceața omniprezentă.
Dacă aș putea să ”pun” beep-urile necesare bruierii cuvintelor ce mi-au ieșit din gură… aș umple o pagină întreagă. În aceste condiții am realizat cu furie că nu putem merge mai departe și unica soluție e să ne întoarcem, atât cât ne mai permite motorul, iar atunci când o să intre în grevă totală să chemăm asistența tehnică.
Am sunat însă la București să anunțăm că nu mai venim și acasă ca să ne dea un număr al unei firme de tractări auto. Cei de acasă ( adică sora mea și cumnatul) au decis că nu pot lipsi de la propria lansare și s-au urcat în mașină lor și au venit după noi.
Punctul de întâlnire a fost la Hârșova, unde ne-a luat ceva timp până să găsim loc pentru parcarea mașinii noastre. Am apelat inclusiv la Postul de Poliție, care… cu veșnica amabilitate românească ne-a trimis la o stație PECO.
Nu știu dacă ați fost prin Hârșova dar este un orășel mic, un fel de comună ceva mai răsărită ( Vai ce rea sunt! Doar este locul în care m-am născut, dar de care nu mă leagă nici o amintire…).
Situația se prezenta cam așa: mașina de la Tulcea era pe drum, noi trebuia să găsim un loc unde să lăsăm mașina peste noapte, iar ora de lansare se apropia rapid.
Orășelul acesta mic, are însă 2 pensiuni. Am apelat la prima, dar nu avea parcare. Ce-a de-a doua avea parcare însă pentru a lăsa mașina în siguranță am închiriat o cameră… E mult spus cameră… o odaie…o cavernă… o ceva, incredibil de mic.
Am transferat bagajele în mașina surorii mele de la Tulcea, am încuiat mașina noastră lăsând-o în parcarea pensiunii din Hârșova și ne-am continuat călătoria.
Țin să precizez că este un efort considerabil făcut de cumnatul meu și de sora mea, mai ales că ea are doar câteva zile de când a ieșit din spital după o operație grea. Pentru acest lucru le mulțumesc din suflet și le rămân datoare pe vecie. Fără ajutorul lor, aș fi lipsit la lansarea propriei cărți.
La ora 15 am fost în București, iar la ora 16 am fost alături de cei de la TRACUS ARTE la lansare.
Cum s-a desfășurat lansarea? Vă las să vedeți în poze și vă invit să citiți cartea. Am convingerea că vă va place.
Și încă o precizare: tot ieri și-a lansat cartea Anul terminal și autorul Florin Pîtea.
Violeta Balan 