Va propun ca pentru cateva minute sa uitam de treburile zilnice si sa luam o pauza. In aceasta pauza sa incercam sa facem o trecere in revista a persoanelor din viata noastra carora ar trebui sa le spunem Multumesc si nu am avut ocazia pana acum. E un exercitiu interesant pentru ca trebuie sa ne plimbam un pic prin labirintul memoriei.Ideea nu-mi apartine, am preluat-o de la o emisiune a lui Oprah, dar mi s-a parut fantastic sa am posibilitatea de-a spune multumesc.
In fiecare etapa a vietii intalnim si oameni buni si oameni rai. Pe cei rai ar fi bine sa-i uitam, sa nu ne incarcam memoria cu amintirea lor, pentru ca nu fac decat sa amplifice furia si supararea. Oamenii buni insa au intotdeauna coltul lor de Rai in sufletul nostru.
Eu le trimit un Multumesc din inima urmatoarelor persoane:
-profesoarei de engleza, doamna Carlan din liceu(actualul Colegiu „Spiru Haret”), care prin daruire si profesionalism ne-a facut sa indragim aceasta limba;
-tatalui meu Ioan(disparut de multi ani dintre noi), care a avut incredere in talentul meu de a scrie povestiri fantastice;
-cumnatului meu Vasile, care m-a ajutat sa ma angajez pentru prima oara, intr-o vreme in care joburile erau greu de gasit;
-sotului meu Tiberiu Cristian ,care a reusit sa pastreze echilibrul casniciei noastre prin calmitate si perseverenta (caruia ii urez inca odata La multi ani, azi fiind ziua lui de nastere);
– doctoritei Dumitrache de la Spitalul de Urgenta Tulcea, sectia nou nascuti, care a considerat copilul meu, o prioritate;
– doctoritei Emilia(medicul meu de familie) care m-a ajutat sa depasesc anumite cumpane;
-prietenelor(Gabriela,Veronica, Eliza, Valentina) pe care le-am avut in diferite etape ale vietii si care mi-au luminat calea;
Iar lista mea poate continua.
Care este lista dumneavoastra?
Violeta Balan 