Mătușa mea masterchef

Am avut o mătușă masterchef. Sau, cum se numea odinioară, bucătăreasa satului. Făcea tanti Leana niște bucate de te lingeai pe degete. Vernirea noastră de la oraș, de la sute de kilometri depărtare însemna un veșnic ritual. Tăiat gâtul la cea mai falnică găină, pus ceaunul pe plita mare din colțul casei și pregătit un ostropel cu cel mai apetisant gust. Bine, eu îmi găseam de lucru prin grădină ca să nu asist la omorârea bietei înaripate, iar mirosul penelor pârlite pentru a fi jumulite mă fugărea hăt-departe.
Dar ostropelul era un deliciu. Uitai atunci și de găină și de pene jumulite și de bietele orătănii din ogradă care se ascundeau pe unde vedeau cu ochii.
Tanti Leana era bucătăreasa satului. Mâncarea pentru nunți, botezuri, înmormântări, parastasuri, cununii era pregătită de ea. Restul femeilor din jur nu-i ieșeau din vorbă. Ea dicta cât și cum. Și făcea oale întregi de ciorbă, sarmale, tocâniță și plăcinte cu brânză sau dovleac. Până și tortul era pregătit după indicațiile ei.
Când nu pregătea bucate pentru nuntă, era bucătăreasa copiilor. Adică pregătea mâncarea la grădinița din sat. M-am nimerit și eu odată acolo, însoțind o verișoară ce avea treburi. A fost prima și ultima dată când am mers cu căruța și m-am jurat că nu mai pun piciorul în veci. După zdruncinăturile drumului (asfatul era doar pe strada principală), când am intrat în sala de mese a grădiniței mi s-a făcut rău.
O încăpere dreptunghiulară, o masă din lemn pe mijloc, acoperită cu o mușama curată și străjuită de-o parte și de alta de băncuțe de lemn, găzduia cam 10 copii, mici sau puțin mai mari care serveau masa. Pe jos era proaspăt măturat și stropit, dar era pământ.
Privindu-i cum mâncau cu poftă, fără să scoată un sunet, am uitat și de greață și de căruța ce m-a azvârlit de colo-colo și m-am dus la mătușa masterchef.
– Vreau și eu, i-am spus.
M-a privit și a început să râdă.
Eu, fată de militar, venită de la oraș, cu aere de domișoară deja, cer un blid de fasole.
Și uite așa, m-a așezat pe băncuță lângă copii și am înfulecat fasolea cu un codru de pâine făcut tot de mătușa pe plita mare din curte. Și aș mai fi cerut, dar mă uitam cum se ridicau copiii, spuneau sărut-mâna pentru masă scurt și ieșeau în curte la joacă. Mi-a fost rușine, așa că m-am mulțumit cu porția mea, am zis și eu sărut-mâna pentru masă și am plecat.
Apoi întâlnirile familiei, însemna și ca restul rudelor din sat să vină la tanti Leana acasă. Pentru că acolo ne cazam noi. Și cum tradiția cere să pui oaspeții la masă, mătușa gătea întotdeauna un pic mai mult. Astfel masa mare, așezată pe prispă, sub un umbrar de viță de vie era permanent plină cu bucate.
Iar seara pe plită sfărâiau semințele de foarea-soarelui sau de bostan.
Casa mătușii avea 3 camere. De fapt o sală și două camere, dar pentru că avea 3 fete iar una mai mare aproape de măritiș, îi dăduse camera cea mai mică și în hol mai băgase un pat. Când noi eram în vizită, mama și cu tata dormeau în camera cea mai mare, mătușa cu unchiul în camera mică, iar eu, în hol cu una din verișoare. Celelalte 2 erau gonite să doarmă la rude.
Dimineața o lua de la capăt cu mâncarea, gătind ardei umpluți, sau cartofi la cuptor cu carne de porc din borcanele cu untură din beci. Și iar se adunau rudele și adulții dezbăteau de la probleme personale până la amintiri din copilăria lor.
Mătușa mea nu știa de cordon bleu, sau aripioare picante în sos de usturoi, sau coaste de miel cu jeleu și ciocolată neagră.
Dar mătușa mea ducea în spate bucatele pentru zeci de oameni ce participau la o nuntă și fiind cunoscută și în împrejurimi, trebuia să faci programare cu luni înainte pentru vreun eveniment.
De aceea vă spun, mătușa mea a fost masterchef și acolo sus, cu siguranță gătește tot bucate. Doar că sunt pentru suflete.
musterchef.jpeg

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton