Oglinda

Azi, într-un magazin de haine am văzut un băiețel tare simpatic. Blond, cu ochii mari, cu o hăinuță subțire pe el, cu vârsta de 5-6 ani.
I-am spus simpatic dar nu din cauza înfățișării. Băiatul stătea pe un taburet în fața unei oglinzi mari. Nu era nici un adult lângă el și nu părea interesat de haine. În schimb era fascinat de imaginea lui în oglindă. Cu spatele drept și mâinile pe genunchi își studia fața. Nu era străin de o oglindă, dar îi plăcea să se privească. Se uita la ochii lui mari, apoi înclina ușor capul. Schimbarea unghiului însemna o altă imagine. Apoi închidea un ochi și se privea cu cel deschis. Ridica fruntea și țuguia buzele. Nu se strâmba. Nu-l amuza nimic din atitudinea lui în fața oglinzii. Se privea doar cu seriozitate și interes. Uitându-mă la el mi-am imaginat un actor în devenire care își studiază mimica pentru un rol. Copilul din fața mea se studia singur. ” Discuta” el cu acel el din oglindă.
Am stat câteva minute să-l privesc și probabil aș fi făcut-o mai mult, dar un simț aparte i-a ”șoptit” copilului că este privit. S-a întors spre mine și s-a ridicat. I-am zâmbit așa cum numai un adult o poate face amintindu-și de inocența și lecțiile copilăriei.
Apoi m-am întors spre mâna de oameni din magazin și privindu-i cum studiază hainele, cum aleg și pipăie țesăturile, m-am întrebat: câți dintre ei și-au analizat mimica și gesturile în oglindă?
Zilnic ne uităm în cel puțin o oglindă: acasă, pe hol, în lift, la serviciu, în magazine,sau transformăm vitrinele pe lângă care trecem în oglinzi temporare. Dar o facem doar preț de câteva secunde sau câteva minute pentru a admira/ aproba/respinge o îmbracăminte, o culoare de păr, o pereche de pantofi, o pălărie.
V-ați uitat vreodată în oglindă când plângeți? Sau când râdeți? Sau când oboseala atârnă ca un bolovan de picioare? S-ar putea să aveți surpriza de a nu vă recunoaște fața în toate ipostazele de sus.
Poate povestea cu…”Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?” este vinovată că privim oglinda doar ca locul nostru magic de admirat?
Dacă ne gandim la origini, primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, având ca și centru de expansiune Egiptul și China.
De 5000 de ani oglinda arată chipul omului. Wow! Oare nu este timpul ca și omul să arate chipurile lui, oglinzii?
frog-1498909_1280

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton