Puterea exemplului

La început au fost prințesele. Din poveștile scrise, din desenele animate sau din micile scenete puse în practică de doamna educatoare. Și-mi doream să fiu precum ele: diafană, frumoasă, elegantă. De aceea îmi făceam rochii din cearceafurile mamei și mă ascundeam cât puteam de ochii ei. Dar clipa în care mă descoperea se finaliza întotdeauna cu: ”Ai să-mi rupi lenjeria de pat și vezi tu atunci”.

Apoi, odată cu adăugarea a câțiva ani, am schimbat prințesele pe oameni reali. L-am ales pe cel mai apropiat și am deschis ochii să-l privesc. Am văzut o soră mult mai mare, dar elegantă, cu rochii frumoase, cu un machiaj discret, mereu pe tocuri și cu părul aranjat conform modei vremurilor. Și într-o zi, m-am urcat pe tocurile ei fără să-mi pese că abia acopeream jumătate din talpa pantofului, am luat o rochie pe care am pus ochii cu mult timp în urmă, am strâns-o în talie cu un cordon, pentru că riscam să se scurgă de pe mine, mi-am umflat părul așa cum am văzut la idolul momentului și am plecat să mă plimb. Pe holul casei, că nu îndrăzneam să ies afară. Zgomotul tocurilor înfundat în mocheta de pe hol, îmi crea însă impresia că sunt om mare. Pentru că așa merg oamenii mari: cu capul sus, drepți, pe tocuri, eleganți și încrezători.

Intr-un an, mi-am făcut un catalog. Am liniat, am scris cu majuscule numele colegilor, am realizat și rubricile pentru disciplinele școlare și m-am așezat la biroul camerei mele.

” Dragi copii, să începem lecția.”

Și după aceste cuvinte , începeam să predau”.  Clasa mea era formată din păpuși , perne, ursuleții. Dar lecția se desfășura exact ca în clasa în care învățam eu. Dacă vorbeam calm și mângâiam o păpușă, era pentru că în acea zi doamna învățătoare ne-a zâmbit, ne-a mângâiat și ne-a iubit. Erau însă și zile în care păpușile stăteau cu palmele întinse pregătite să-și primească pedeapsa. O linie lungă din lemn, semăna întru-câtva cu instrumentul de corectare comportamentală a învățătoarei, biciuia aerul, căzând cu un zgomot sec pe mâna nemișcată a ”elevilor” indisciplinați. Furia mea era reală, dar lacrimile copiilor lipseau.

A venit rândul profesorilor de liceu, care au contribuit și ei la mica lume a exemplelor. Profesoara de engleză, a devenit idolul majorității fetelor. Și pentru a nu o dezamăgi, învățam. Ne întreceam în fraze și propoziții cât mai întortochiate și mai complicate doar ca să o impresionăm. Și nimic nu mai conta când ne zâmbea felicitându-ne pentru modul în care purtam o conversație în limba engleză.

Și astfel, încet, de-a lungul unei existențe alegem unul, două sau chiar mai multe exemple de viață.

Iar apoi, devenim noi înșine exemple. O grimasă a fiului meu mi-a amintit de un moment trecut în care eu am avut aceeași expresie. Poate a copiat-o inconștient, dar la momentul potrivit a apărut. Și nu mi-a plăcut.  De aceea cuvintele lui Mahatma Ghandi ” Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, are acum, odată cu trecerea anilor, o semnificație aparte.

Puterea exemplului cântărește greu. Uneori chiar mai greu decât cuvintele. Iar pentru a clădi o lume mai bună, liniștită, frumoasă, avem nevoie de exemple pe măsură. Dar cum noi suntem cei care populăm țara exemplelor, unde este necesară schimbarea?

Articol publicat in revista Seniorii Tulceni, iulie 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton