De unde iubirea?

Aseară am fost în Piața civică a orașului. De fapt am fost și seara trecută, dar ieri mi-a permis timpul să stau mai mult. În jurul altarului construit în memoria celor arși  în clubul Colectiv erau adunați tineri. În grupuri răzlețe, așteptând parcă un semnal discret pentru a se încolona. Predominau tinerii, în timp ce oamenii mai în vârstă îi studiau de la distanță.

Se aprind încă lumânări, se ține un moment de reculegere și se face semnul crucii în speranța că sufletele celor plecați prea devreme și nedrept se vor odihni în pace, iar tragedia nu se va mai repeta.

O femeie de vârsta a doua s-a apropiat discret si m-a întrebat timid. ” Și în seara asta este miting? ” I-am privit zâmbetul și am citit în spatele lui speranța. Venise pregătită să participe.

Poate e revoluția tinerilor, a Facebook-ului cum a fost denumită, dar cu certitudine este și revoluția maturilor care au acumulat multe, prea multe nemulțumiri.  Tinerii au aripi, dar au învățat să-i ridice și pe cei căzuți, să le dea o mână de ajutor să meargă mai departe. Și mă întreb de unde au primit aceste lecții? Societatea oferită de noi este obtuză, egoistă și coruptă. Dar tinerii noștri sunt frumoși și buni. Tinerii noștri au omenia în sânge, dragostea în minte și speranța în aripi.

De aceea le pasă. Poate de aceea nu se gândesc să plece afară. Vor o țară a lor, care să-i iubească și să le ofere pace, liniște și respect. Nu se vor pribegi. Vor casa și familia lor în patria în care s-au născut.

Generația revoluției de la 1989 nu a avut răbdare să construiască. A preferat să plece pe alte meleaguri, răpuși de sărăcie și nevoi. Și poate amăgiți de mirosul banilor. Într-un fel au dezertat. Au părăsit familii, case și speranțe. Au bătut la porți străine, au muncit pentru alții și au sperat că cei de acasă se vor mulțumi cu banii trimiși. Dar dragostea? Generația care a urmat i-a simțit lipsa din plin.

Tinerii au înțeles că niciodată munții de bani nu vor înlocui dragostea. Că au nevoie de fericire aici, între hotarele unei țări frumoase, dar rânduită prost. Au simțit deznădejdea singurătății și nu vor să o perpetueze. Nu-și doresc aceeași viață pentru copiii lor. Nu vor să plece, să fie sclavi pe alte meleaguri și să tânjească amăgindu-se că va veni vremea întoarcerii.

Iar această dură lecție le-a dat curajul să lupte și le-a întărit iubirea. Au o țară. De ce s-o caute prin alte lumi?

Vă admir și vă iubesc, tineri frumoși!

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton