Despre responsabilitate

Te astepti ca un adolescent care a stat pana la 3 dimineata la o petrecere (si nu ca invitat, ca om al muncii, pentru ca exista si adolescenti pentru care pasiunea s-a transformat in munca) sa faca mofturi dimineata cand trebuie sa se scoale ca sa plece la un cerc al elevilor. Dar cand copilul -adolescent se trezeste singur, desi are inca ochii inchisi, fata somnoroasa si se misca precum un melc?
In acel moment m-am gandit la ideea de reponsabilitate si la modul in care unii parinti privesc acest lucru.  Am auzit de multe ori expresia ” Nu-l trimit la piata, ca are copilul de invatat!”. ” Nu l-am rugat sa ma ajute, pentru ca are teme de facut si asta e principala lui obligatie!”
Daca vorbim de obligatii, apoi parintii ar trebui sa stie ca una din obligatiile lor este sa-i invete pe copii ce-i responsabilitatea.
Ba sa-l trimiteti la piata, sa-l puneti sa va ajute, sa reparati, sa inventati lucruri impreuna. Un copil nu este un bibelou fragil, iar in viata, va trebui  cel putin odata,  sa mearga si singur la piata, sa priveasca in ochii oamenilor care vand, sa comunice cu ei.
Copilul meu si-a dorit un catelus. Am obiectat, pentru ca educatia primita imi spunea… caine la bloc? Nu se poate asa ceva. Lacrimile lui , dar mai ales promisiunea ” Mama, o sa am grija de el, o sa ma ocup eu de el.” , m-au induiosat  si am acceptat sa aduca un pui de catel de o luna.
Acel pui de catel, mic si neajutorat, plangea necontenit pe hol, in locul special amenajat. Dar, in momentul in care baiatul meu se aseza langa el pe paturica, tacea. Se facea ghemotoc si dormea linistit. Dupa doua nopti de nesomn, baiatul a luat decizia sa doarma cu el pe hol. Astfel, pentru o noapte, catelul s-a cuibarit langa baiat, iar baiatul a dormit sprijinit de perete. Ce am simtit eu ca mama? Ca mi se rupe sufletul, dar si ca sunt mandra ca baiatul meu incearca sa-si tina promisiunea. Catelul s-a linistit, iar in cea de-a doua noapte, baiatul mi-a spus ” Mama sunt si eu copil si vreau sa dorm!”
Binenteles ca mi-au dat lacrimile, dar i-am explicat ca ceea ce a facut denota o mare responsabilitate, pentru care l-am felicitat.  De atunci a dormit in patul lui iar catelul intre timp s-a facut mare .
Sunt situatii cand deciziile copiilor par a nu se plia pe modul nostru de a gandi, pe modul in care am fost noi adultii educati. Dar vremurile s-au schimbat, iar daca aplicam educatia veche, ne vom trezi ca primim reprosuri legate de modul in care percep ei realitatea. E uman si firesc ca noi parintii sa dorim sa ne protejam copiii. Dar e spre binele lor sa-i lasam cateodata sa se loveasca cu capul de pragul de sus, pentru a sti data viitoare ca trebuie sa-l plece.
A fi responsabil , cred ca ramane una dintre marile calitati umane.  Daca ea lipseste, atunci lumea noastra si a celor din jur se construieste pe minciuna, pe idei efemere si de moment. Exemplul personal, are si el un rol puternic in responsabilizarea copiilor. Nu faceti promisiuni pe care stiti din start ca nu le puteti indeplini. Orice copil vrea cate in luna si in stele, dar nu toti parintii le pot oferi. Daca voi mintiti, veti primi la randul vostru tot minciuni .
Sarcinile marunte date copiilor mici, contribuie la educarea lor. Se adauga la acel bagaj de formare, numit popular, dar atat de adevarat, cei 7 ani de acasa.
Nu va cocolositi copiii, pentru ca asta nu e dragoste. Dati-le cate ceva de facut si astfel vor invata sa infrunte  lumea de afara, nu numai cea din carti, sau de pe monitoarele calculatoarelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton