O poveste

Te afli in mijlocul unui taram cuprins de furtuna. Ploaie, tunete, fulgere, vant care rascoleste totul in jur. E pustiu, e noapte si ai senzatia ca esti un om pierdut. In jur nici un copac, o constructie sau macar o grota unde sa te adapostesti. Iti doresti din toata inima un colt de stanca unde sa te pitesti pana trece urgia. Dar nu e. Totul freamata, vuieste si are un aer sinistru.

Te ghemuiesti, inchizi ochii si-ti spui cu disperare: Doamne sunt deznadajduit. Nu vad nici o portita de scapare. Cum sa fac?

Deodata, cand deschizi ochii, vezi in departare o luminita. Nu stii ce e acolo, dar simti renascand speranta unui ajutor.  Infrunti urgia naturii, ignori ploaia ce te uda pana la piele, te ridici din noroiul in care ai cazut de multe ori si in sfarsit, ajungi in fata luminii. Constati ca e de fapt o casa, cu un bec slab deasupra usii de la intrare. Usa insa are o copertina unde sa te poti adaposti. Te opresti si-ti tragi sufletul, dar iti dai seama ca aici e un mic adapost. Ploaia nu te mai uda atat de tare, vantul parca te ocoleste, insa frigul, e tot acelasi. Atunci te intrebi? Sa bat la usa? Sa raman aici, unde am un oarecare adapost? Sa risc pentru a cunoaste necunoscutul? Unde poate fi mai bine? Afara sau in casa misterioasa?

Raspunsul va rog sa-l dati voi, imaginandu-va in postura eroului din povestire, pentru ca de multe ori in viata nu avem curajul sa trecem un prag, sa deschidem o usa, preferand un adapost temporar.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton