E-migranții

Problema e-migranților (pentru că au ca țintă Europa) ne-a împărțit în tabere.

Nu cred că cineva cu capul pe umeri din România noastră tumultuoasă, poate refuza să acorde ajutor unor oameni năpăstuiți de soartă și alungați de ororile unui război. Vorbim însă de condiții normale (dacă un război poate fi considerat ceva…normal)

Ceea ce se întâmplă însă acum în Europa nu e normal. Trăiesc în Dobrogea, zona cu cele mai multe etnii de pe teritoriul României.Ruși, evrei, musulmani, țigani, etc. Ne cunoaștem și conviețuim de zeci, chiar sute de ani împreună respectându-ne cultura, religia, civilizație, conversând, ajutându-ne unii pe alții.

Deci nu religia este problema principală în reticența față de invazia imigranților de acum. Pentru că eu așa o vad. Ca pe o invazie. Acești oameni provin din țări în care religia nu mai e demult doar un ajutor spiritual. Îndoctrinarea lor pe tărâmul urii s-a făcut zeci de ani, generații întregi fiind educate în sensul Jihadu-lui.  Și știm foarte bine că schimbarea unei mentalități nu se face peste noapte.

Oamenii ăștia au fost educați să urască creștinii. Cum vor conviețui pașnic cu ei? Oamenii ăștia au fost educați să nu respecte femeia și rolul ei în societate (în afara celui de a procrea). Cum vor privi liberalismul european al femeilor și ambiția lor de a conduce? Lumea lor este o lume în care bărbatul guvernează din toate punctele de vedere. Lumea noastră e altfel. Iată doar un punct de conflict dintr-o mulțime ce dă de gândit.

Europa e nepregătită urlă ziarele, dar eu cred că nici o țară din lumea asta nu e pregătită să facă față unei invazii. Problemele economice din ultimul timp au dus la o indiferență a statelor mari și puternice față de ceea ce se întâmplă în alte zone. Privim la știri, execuții ale ISIS. Iar călăii apar cu arme în mâini. Cine le furnizează? Să fie vorba doar de bani, sau e ceva mai mult? Americanii, în numele democrației, au intrat cu armata în toate statele cuprinse acum de război. Asta e democrația pe care au dorit să o aducă?

Întotdeauna haosul va genera un alt haos.

Sunt câteva întrebări care ne frământă pe toți. De ce acești imigranți par extrem de organizați? De ce predomină bărbații în rândul lor (care se pare că au petrecut multe ore la sala de forță)? De ce refuză ajutoarele? De ce le aruncă cu ură, ca și cum mândria nu-i lasă să primească de pomană? De ce au țintă țări precum Germania, Anglia, Suedia? Când războiul te fugărește de pe pământul natal, te duci unde vezi cu ochii, însă acel loc trebuie să îndeplinească o condiție: să fie pace. De ce nu rămân pe teritoriul Greciei, sau în Italia sau chiar în Ungaria?

Nu știu dacă vor schimba, sau musulmaniza Europa. Cu siguranță însă vor crea haos și probleme, pentru că mentalitatea lor nu se potrivește cu a noastră. Grav este că sunt ferm convinși de dreptatea lor și de modul în care au fost învățați să privească alte popoare. Nu au fost educați în spiritul toleranței. Și cel mai bun exemplu este modul în care se comportă în propria familie.

Fuga nu rezolvă problemele. Se știe foarte bine că fuga polonezilor din fața nemților în timpul celui de-al doilea război mondial nu a oprit declanșarea conflictului. De aceea rezolvarea problemelor în țara lor ar trebui să fie o prioritate și nu acceptarea cotelor de imigranți. Europa ar trebui să deschidă ochii nu granițele.

Cei care ne puneți la zidul infamiei și care ne acuzați de lipsă de omenie, de ce nu acceptați dialogul întrebărilor? Aveți răspunsuri la toate întrebările de mai sus? Sunteți siguri de puterea voastră de a-i educa și asimila pe niște oameni deja îndoctrinați de secole?

Da, poate nouă ne este frică, dar e o frică ce vine pe fondul imaginilor în care un luptător își îmbracă copilul cu o haină plină de explozivi, pe fondul unor atacuri în care oamenii și-au pierdut viața pentru că au îndrăznit să critice profetul (căutați prin istoricul articolelor mele si o să vedeți că în acel moment nu am fost Charlie Hebdo, pentru nu e corect să-ți bați joc de valorile unei națiuni și cred că e cel mai bun exemplu de toleranță), pe fondul încrâncenării lor în religia și cultura musulmană.

Vă recomand să citiți cartea Numai cu fiica mea de Betty Mahmoody. Sau să vedeți măcar filmul. O să înțelegeți atunci, poate, că diferența între noi și ei, este de la cer la pământ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton