De ce in curtea vecinului e mai bine decat in a noastra?

Unul din sfaturile pe care le gasesti in multe carti motivationale este acela de a nu face comparatie intre tine si cei din jur. Poate  e un sambure de adevar dar cred ca evolutia in sine a avut loc tocmai datorita acestor comparatii.
Comparatia pe care o voi face are insa un alt nivel. E vorba de noi ca tara si unul din vecini. Ieri am fost in Ungaria pana la Debrecen. Recunosc ca am acceptat aceasta excursie cu mici strangeri de inima pentru ca acel „Nem tudom romano” pe care l-am primit cu ani in urma in propria tara a ramas in minte. Nu e normal sa clasifici o natiune dupa un singur criteriu sau eveniment. Insa o intamplare ca aceea  se intipareste bine in mintea unui copil, mai ales daca e obligat sa doarma intr-un cort pe o ploaie torentiala.
Si totusi ieri am plecat in Ungaria. 
A plouat tot drumul. Uneori usor, alteori torential. Ne-am intalnit cu cel putin 5 echipaje de politie ( aviz celor care se plang ca in Romania sunt stresati de numarul politistilor din trafic). Aproape toate masinile mergeau respectand limita de viteza.
Spun aproape deoarece doua masini, una de Bacau si una de Bihor se comportau exact la fel ca pe soselele din Romania.
Insa am ramas placut impesionata de cateva lucruri:
– Terenuri agricole cultivate si extrem de curate (fara balarii). In Romania , cel putin de la Brasov  spre Oradea m-au surprins campurile goale, pline de maracinii sau balarii. Odata, demult noi am invatat ca pe terenurile pe care nu se pot cultiva cereale se pun pomi fructiferi , vita de vie sau se folosesc pentru pasunat. Pacat ca ne place sa-i imbogatim pe altii si doar sa ne plangem ca-i vai de saracia noastra.
– Curatenie pe drumurile intre localitati.  In Romania de cele mai multe ori pe marginea soselelor isi fac veacul tone de ambalaje din plastic, hartie, cutii de bere sau alte deseuri. E o lipsa de educatie in cultura si civilizatia noastra. E o indiferenta care ne pune la un zid al inferioritatii fata de alte tari.
– Curatenie in localitati.  Am uneori senzatia ca in Romania s-a scos din Dex cuvantul gospodar, pentru ca altfel nu-mi explic de ce unele case si curti arata deplorabil. Si sa nu-mi trantiti replica cu… din cauza saraciei ca nu are nici o relevanta. A fi gospodar nu e egal cu a avea un portofel gras.
-Piste pentru biciclete pe campuri, alaturi de sosele, dintr-o localitate in alta.  Care e numarul pistelor pentru bicicleta in Romania? Iar intre localitati eu nu am vazut nici una.
– Debrecen un oras foarte aerisit.  Ungurii ori au facultati care pregatesc arhitecti buni, ori au un spirit si o vedere in spatiu altfel decat noi. Debrecen este un oras in care iti face placere sa te plimbi. Nu te impiedici pe trotuar de masini parcate aiurea. Nu am vazut tehnica aplicata la noi, aceea de a ingusta trotuarele pentru a mari soseaua. Intre blocuri exista spatiu de respirat. Nu simti deloc ca te sufoci intr-un asemenea oras. Muzeele au propriile spatii de parcare, iar ieri fiind o zi de sarbatoare, parcarea a fost gratuita .
– Nu am vazut marfa expusa afara.  Dupa ce am trecut granita  spre Romania pe la vama Bors mi-am amintit de spiritul balcanic. Un amalgam de produse variate expuse pe garduri, pe paleti, intre case, pe case si cred ca nu s-a gandit nimeni ca pot fi puse chiar pe case.
– Amabilitate. Ei aici era marea mea temere, mostenita din copilarie. Dar se pare ca nici ungurii din Ungaria nu sunt precum ungurii din Romania (cu siguranta nu e vorba de toti). La muzeul cu 3 picturi masive, o cladire stil vechi de o frumusete extraordinara ni s-a dat un ghid ce vorbea engleza pentru a explica si a ne indruma. Si nu faceam parte dintr-un grup organizat. La Mc Donalds, vanzatoarea, o tanara extrem de simpatica, ne-a preluat comanda tot in limba engleza, servindu-ne cu amabilitate.
Pe scurt… da, m-am uitat in curtea vecinului si mi-a placut al naibii de mult ce am vazut. Vrem in Europa si avem pretentia de a ne spune europeni. Dar comportamentul nostru e….altfel. Cate generatii trebuie sa treaca ca sa ne meritam numele de europeni?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton