De ce nu se predă modestia în școală?

Bună dimineața oameni frumoși!

Acesta este un articol pe care-l scriu dintr-un alt colț de țară: Băile Felix. Însă nu o să vorbesc despre acest centru balnear și SPA. Nu încă, pentru că trebuie să acumulez o serie de informații. În drum spre această zonă, am făcut un pit stop la Bușteni: locul meu de suflet după care tânjesc în fiecare clipă. Și cum zona castelului Cantacuzino mi se pare una dintre cele mai frumoase din Bușteni, am făcut o scurtă vizită. Aglomerație specifică lunii august când am impresia că toată România intră în vacanță. O expoziție Dali, destul de interesantă, un foișor transformat în sală de cinema în care se puteau afla multe despre viața și activitatea lui Dali.

Terase, tineri chelneri amabili, vitrine cu înghețată cât mai colorată, frappe-uri cu umbreluțe, bere, sucuri, platouri speciale(200ron), deserturi franțuzești.

Am văzut o atmosferă cosmopolită, copii fericiți să se joace pe iarba proaspăt cosită sau să se învârtă în baloane puse pe apă. Căldura și poate nu numai ea (peisajul e magnific) te îndeamnă să bei ceva, după ce pândești o masă sperând că se va elibera mai repede. Apoi, savurându-ți comanda privești și admiri. Totul este foarte frumos.

Accesul mașinilor în curtea din spatele castelului este interzisă. Cel puțin pentru oamenii de rând. Și nu e ceva rău, pentru că toată frumusețea naturii ar dispare dacă locul s-ar transforma în parcare.

În timp ce ne umpleam sufletul de frumos, printre grupurile mari de turiști își face loc o mașină decapotabilă trăsnet, ce parchează în spatele castelului. După o demonstrație de uși și portbagaj ridicate vertical, un acoperiș care culisează peste capul unui șofer cărunt, acesta coboară. Privește în jur cu o aroganță greu de descris, apoi prin mișcări parcă calculat a fi cât mai încete, se îndreaptă spre intrarea castelului. Mașina are număr străin.

Uitându-mă la acel om m-am gândit imediat că e moștenitorul familiei Cantacuzino, cel care a preluat custodia castelului și are atitudinea specifică Nababului. Privirea lui m-a făcut însă să mă simt prost. O gâză neînsemnată, un simplu cumpărător ce beneficiază de ofertele lui. Nu știu dacă era într-adevăr stăpânul domeniului. Însă defilarea mașinii, atitudinea de stăpân, numărul străin m-au dus cu gândul la el. Și chiar dacă nu e șeful cel mare, ai dreptul să îi privești pe cei din jur așa?

Modestia nu se învață în școală, dar cred că face parte din planul de educare numit Cei 7 ani de acasă.

Studiindu-i atitudinea, mi-a venit în minte fraza scriitorului Robert Kiyosaki din a sa carte Tată bogat, tată sărac, în care ni se spune că orice lucru cumpărat doar din plăcere sau fără un scop anume, îmbogățește pe cineva. Și automat îi face o gaură în bugetul celui care cumpără.

Nu doresc să pun în discuție ideea de retrocedare, de membrii moștenitori și intenția de a înstrăina zone de o frumusețe aparte din țara asta mică și specială. Doresc să înțeleg de ce modestia nu face parte din conduita unor oameni. La polul opus azi, în restaurantul hotelului în care suntem cazați la Băile Felix, am văzut un om prezentabil (tot cu aceea alură pe care o dau banii) care s-a ridicat de la masă ca să dea mâna cu chelnerul, un băiat simplu, care supraveghea servirea turiștilor. Și încă o observație: bărbatul care s-a ridicat era mult mai în vârstă decât chelnerul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton