Îmi place să-mi aștern gândurile pe ”hârtia” albă a blogului. Uneori am gânduri bune. Alteori… am gânduri pe care sunt conștientă că trebuie să le îndepărtez. Pentru că nu-mi fac bine nici mie nici celor din jur. Și nu-mi judec gândurile. Știu că vin în funcție de multe circumstanțe, de educația pe care am primit-o, de bagajul de cunoștințe pe care am reușit să-l acumulez.
Însă mă felicit deoarece am ajuns în faza în care pot să le blochez pe cele care îmi provoacă rău. Dar am muncit mult pentru asta. Am citit tone de cărți motivaționale, am studiat oamenii, dar mai ales am conștientizat că am o problemă atunci când a fost cazul.
Am ajuns să-mi analizez comportamentul. Și să descopăr că pot accepta că nu am întotdeauna dreptate. E o mare realizare.
Mi-am pus zeci de întrebări și am căutat răspunsurile în cărți. Iar atunci când o frază sau un paragraf se mula pe starea mea psihică, am comparat-o cu ceea ce simt. Mi-a plăcut sau nu. Iar când lista celor cu NU s-a mărit, m-am gândit la prezent. Prezentul este cel mai important, deși trecutul e umbra noastră permanentă, iar viitorul e ceața incertitudinii în care intrăm cu fiecare nouă zi. Și trecutul și viitorul nu sunt decât himere. Bune sau rele. Prezentul este palpabil și dacă nu înțelegem că el e baza existenței ne vom uita permanent în spate căutându-ne umbra, iar fiecare nouă zi va fi doar un pas nesigur în ceața viitorului.
Îmi place să scriu pentru puterea magică a cuvintelor. Așa cunosc oamenii. Scriitorii pun în operele lor o parte din suflet. Cum poți cunoaște cel mai bine un om, pe care nu l-ai văzut în viața ta, despre care nu știi dacă trăiește bine sau rău? Atunci când cuvintele lui ajung în fața ta, îi citești practic mintea. Mult mai importantă decât înfățișarea trupului.
Atunci când scriu, mă transform într-o zână magică. Doar eu cu lumea mea. Iar pentru a contura acea lume, am primit o baghetă magică. E o ”putere” pe care trebuie să o folosesc pentru cei ce vor a citi. Pentru cei ce vor într-o altă lume, într-o altă viață. Cărțile sunt planeta cuvintelor. Cuvintele au încărcătură magică, furnizând întregii planete energia necesară minților luminate. Poate de aceea oamenii care citesc au puteri nebănuite.
Îmi place să scriu dar să și citesc. Acum, după o perioadă de SF și aventuri, m-am reîntors la mine și nevoile mele. Și fac (cu ajutorul unui om deosebit) dezvoltare personală. Pentru că vreau și știu că pot mai mult. Pentru că eu cu mine trebuie să fiu permanent în armonie, iar atunci când dimineața îi pot zâmbi soarelui și îi pot spune, ” începe o nouă zi care este fantastică, pentru că îți văd culorile și îți miros nuanțele”, știu că sunt o învingătoare.
Pentru că îmi place să scriu, mă găsiți regulat pe acest blog. Dar mă găsiți și în cărțile pe care le-am scris:
– exist în ”A doua realitate”;
– mi-am găsit un loc chiar și în asprul ”Al 8-lea kreisset”,
– din când în când mă plimb pe malul mării într-o ”Vacanță la Sulina”,
sau caut răspunsuri în înscrisuri de pe pergamente ciudate descoperite în Bucegi și care au conturat ”Mesajul din adâncuri”.
Tag-uri:carti, cuvinte, dezvolttare personala, psiholog, puterea cuvintelor, realitate, sf
Lasă un răspuns