Ganduri de duminica insorita de vara

Stiti de ce imi place vara?
Pentru ca e ziua lunga si incepe la ore foarte matinale cu un rasarit de soare superb. Peste ape, mari, munti, soarele rasare zilnic, prezent la datorie indiferent de starea noastra. Ca-l vedem, sau nu, el e acolo sus si porneste in calatoria unei zile.
Si mereu ma gandesc ca noi oamenii, avem nevoie de atat de putine elemente ca sa fim fericiti. Ma uit prin casa cateodata si ma gandesc. Oare de ce am cheltuit atat de multi bani pe lucruri pe care le folosesc rar, unele chiar niciodata? Si nu e vorba numai de bani. Ma impiedic de ele, nu am loc.
Ei, asta e problema cu noi oamenii. Visam si facem tot posibilul sa avem unele lucruri care de fapt nu ne trebuie. De ce avem nevoie ca sa zambim, sa fim fericiti?
Acumulam o droaie de obiecte, unele spunem noi cu valoare sentimentala, insa inutile. Obiectele nu pot inlocui oamenii, iar sentimentele nu sunt legate de acestea. Poti iubi cu adevarat un scaun? Sau e doar un exercitiu de imaginatie, prin rememorarea cuiva care l-a folosit ani de zile? Mintea nu are nevoie de obiecte pentru a stoca imagini.
La nivel macro in natura totul este extrem de simplu. Si poate de aceea si extrem de frumos. Poate simplitatea se manifesta si la nivel micro, dar mintea noastra alambicata cauta legaturi acolo unde nu sunt si mistere acolo unde poate nu exista.
Oamenii simpli sunt frumosi. Pentru ca le lipseste poleiala falsa, ambiguitatea ideilor si falsitatea exprimarilor. De ce dorim sa fim altfel decat natura din care facem parte? Oare nu vedem ca natura ii iubeste si ii ajuta pe cei ce pastreaza legatura cu ea?
Avem o serie de datorii de indeplinit pe aceasta lume si toate ar trebui sa fie legate de faptul ca nu putem trai fara natura. O distrugem, vom muri odata cu ea. Natura nu ne pedepseste daca ne batem joc de ea. Nu are legi, judecatori, avocati. Pur si simplu moare. Iar atunci cand ea nu va mai exista, ce vom mai face cu inteligenta noastra pe care o laudam atat? Ne facem un soare artificial? Sau nascocim copaci care sa ne asigure umbra si racoare? Nu vom reusi niciodata sa fim egalii Mamei Naturi. Ne lipseste acel ceva care o face unica si de neclonat.
Asa, ca oameni buni, priviti rasaritul de soare de fiecare data cand aveti ocazia, iubiti plantele si animalele cu care coexistam, protejati natura, care ne-a inzestrat cu inteligenta necesara pentru a face acest lucru. Nu suntem superiori ei. In ierarhia universala, era nevoie si de cineva care sa se poata misca, gandi si proteja. S-a nimerit sa fim noi.

Anunțuri

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton