Mi-am luat copilul peste tot

Parintii mei m-au plimbat in fiecare vara, in perioada lor de concediu. Si pe aceea vreme week-end-ul era mini (doar ziua de duminica). Dar si asa, plecam la mare, in Delta, sau in padurile din imprejurimile orasului. Nu pentru a face gratare, sau a asculta muzica la maxim. Stateam pe o patura (scaune si masa de voiaj au cumparat mult mai tarziu, odata cu casuta (cort) pentru excursii.), sau ne plimbam prin imprejurimi. Nu exista primavara in care sa nu adunam ghiocei sau toporasi din padure. Si ma intorceam cu bocancii plini de noroi si cu bratele pline de flori. Era atunci un miros superb de primavara in toata casa.
Cred ca primind aceasta educatie, am dorit s-o duc mai departe. De la varsta de 1 an, cand medicul de familie ne-a recomandat o cura de sanatate pentru copil, am plecat cu baiatul in plimbari.
Imi amintesc si acum prima iesire in 3 la mare (Eforie Sud), cand, obositi dupa un drum cu o Dacie veche dar frumoasa, ne-am cazat si am decis sa ne odihnim putin, pentru ca soarele era prea fierbinte.
Ne-am trezit insa dupa o ora, in plansetele baiatului, care tragea disperat de usa sa plece, speriat ca nu e un loc cunoscut. ” Vreau acasa”, striga. L-am linistit si acesta a fost…inceputul.
Ne-am plimbat baiatul peste tot pe unde am fost. Am parcurs tara asta in lung si in lat, cu el alaturi, cazandu-ne atat la hoteluri cu multe stele, cat si la pensiuni turistice sau ferme agroturistice (” la tara” ar spune unii).
Am servit micul dejun, dejunul sau cina atat la restaurante, cat si in parcarile de pe sosele, in acele pit-stopuri (cum spunem noi) iar mancarea aflata in geanta frigorifica a fost extrem de buna.
Am locuit pentru cateva zile (exista odata un Han al Piratilor la Mamaia) la cort,  dar recunosc ca am renuntat la acest gen de cazare, pentru ca mi-a marcat copilaria.  Pe unde mergeam cu ai mei, aveam cortul in porbajag. Iar uneori mi-as fi dorit sa vad si eu cum e sa stai la un hotel. Pensiuni nu existau atunci.
Pentru ca l-am luat peste tot, i-am solicitat ajutorul. Am impartit bagajele, sarcinile, chiar micile treburi gospodaresti conform situatiei.
Iar toate aceste lucruri au contribuit la educatia lui de socializare. Faptul ca a cunoscut locuri si oameni noi, ca a asistat la situatii cand a trebuit sa luam decizii rapide, sa ne descurcam, l-a determinat sa vada lumea asa cum e ea si cu bune si cu rele. Sa inteleaga si sa accepte, atat luxul cat si modestia.
Daca un copil este tinut departe de activitatile parintilor, sau ferit de anumite lucruri si evenimente,  inevitabil va ajunge sa se confrunte cu ele in  viata si nu va avea experienta. Unii copii invata ca luxul este cel mai bun, iar saracia si modestia sunt lucruri care trebuie cel putin ignorate. Dar intr-o viata nu te poti inchide intr-un glob de sticla luxos, in care evenimentele sa nu te afecteze.  Fiind om automat esti parte dintr-o societate, care este asa cum o stim.
Lipsa de implicare a parintilor in educatia simpla, elementara a copiilor se resfrange asupra modului in care ei privesc lumea din jur. Si in care se va contura viitorul acestei natii.
Poate copilul meu nu-si aminteste prea bine, despre Alba-Iulia si cetate, dar stie ca acolo a vazut o statuie care l-a impresionat, precum si doi copii frumosi dar saracuti care cereau un colt de paine si carora le-a dat biscuitii pe care-i avea in mana.
Nu stie Clujul prea bine, dar acolo, la hotelul unde am stat, aveau un lift interior superb, din care se vedea o sera nemaipomenita.
De aceea cred ca parintii ar trebui sa implice copiii in activitatile de socializare, sa le arate lumea asa cum e ea, sa-i indrume sa inteleaga cum e viata si sa-i ajute sa aleaga calea care li se potriveste. Pentru ca intotdeauna succesul in viata, vine odata cu pasiunea. 🙂

Anunțuri

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton