M-am decis să părăsesc această lume pentru ca am dezamăgit-o

” M-am decis să părăsesc această lume pentru ca am dezamăgit-o”. Această frază am auzit-o azi dimineață într-un film american despre familie, procese, avocați și pedepse.

E una dintre cele mai cretine fraze pe care mintea umană le poate născoci, pentru că ea nu face decât să completeze ideea că societatea în care trăim este singura care are dreptul să ne judece.

Judecata societății are prioritate atunci când îi încalci legile (și vorbim de legile unui stat civilizat și uman).

Societatea e formată din oameni. Dacă ești diferit dar îi respecți legile, cu ce drept să te judece lumea din jur pentru că ești…tu?  Orice om este unic. Și tocmai această unicitate îl face fără pereche în lumea mare.

Ar trebui să învățăm să fim stăpâni pe judecata și sentimentele noastre, să spunem da atunci când simțim din tot sufletul, la fel cum să spunem nu, dacă nu ne pliem pe ceea ce ni se cere.

Ideea de a nu dezamăgi lumea e falsă. De ce ar conta atât de mult părerea celor din jur? Pentru că trăim între oameni și formăm o comunitate?

Acest lucru nu înseamnă îngrădirea minții, a conceptelor și a dreptului de a alege. Nu înseamnă să blamăm copii care au luat și note mici din diferite motive. Nu înseamnă să-i alungăm de lângă noi pe cei care gândesc altfel, sau care arată altfel sau care au avut neșansa de a avea acces la o altfel de educație.

Societatea nu e Dumnezeu. Societatea îmi poate spune mine ce trebuie să fac pentru a nu încălca drepturile și libertățile celui de lângă mine. Și dacă o fac are tot dreptul de a mă pedepsi. Dar dacă comportamentul meu nu lezează cu nimic comunitatea, atunci, societatea și implicit oamenii care o formează nu au dreptul să mă judece.

Această replică merge și mai departe. Oferă chiar soluția. Dacă sunt un diferit al societății trebuie să-mi curm zilele. Adică nu contează ce simt, cum mă simt, ce gândesc și de ce exist. Nu contează că nașterea fiecărui om este un miracol, că religiile blamează sinuciderea, că poate din ideile mele fanteziste se pot naște miracole. În fond nici nu contează că sunt om. Contează doar că trebuie să mă înregimentez la o lume care nu mă acceptă așa cum sunt și vrea să mă transforme într-un sclav. Mai lipsește să primesc doar un cip.

Astfel de replici abundă în filmele americane și cu siguranță au ceva psihologic. Aduce a închistare într-o lume în care societatea e regele iar restul supușii.

Parcă-i și aud pe unii: societatea a investit în tine. Nu ai dreptul să o dezamăgești. Serios? Ce a făcut societatea pentru a-mi descoperi vocația? M-a îndrumat pe drumul care duce spre succes? Mi-a oferit modele și repere? ( Și poate ar trebui să adaug că deja mă aflu pe terenul minat al României).

De aceea cred cu tărie că nici un om nu are dreptul să judece activitatea, viața și ideile altui om (repet, atâta timp cât nu-i este lezată existența). Din mintea rebelă s-au născut cele mai multe idei geniale. Scriitorii, actorii, pictorii, matematicienii, fizicienii, chimiștii sunt în general minți rebele. Pentru că nu poți simți, trăi, concepe și experimenta închis într-o cușcă. Printre gratii nu răzbate eventual decât un deget. Însă e legat de un corp, e supus unor nervi și unor mușchi coordonați din altă parte. Iar acea parte are nevoie de libertate.

Fiți voi înșivă și vă veți simți mult mai bine. Abia atunci veți căpăta puterea de a lupta pentru ceea ce credeți.

IMG_9800-2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton