Haosul din noi

Lumea în care trăim e în haos. Politic, militar, economic …uman.

Uman …aici e buba mare, pentru că nu putem face ordine în curte până nu ne punem în ordine lucrurile din casă. Până nu limpezim ideile și le separăm precum boabele de neghină.

Tendința actuală e de a fugi după bani și apoi cu ei, de a cumpăra. Orice. Trebuie nu trebuie, lasă să fie, pentru o utilizare imaginară. Această lipsă de organizare a vieții personale, poate fi o consecință a lumii în care trăim, dar dacă e și invers?

Dacă ignorând problemele cu care ne confruntăm, nu căutăm rezolvarea lor și generăm la rândul nostru haos? Ceea ce dăm aia primim. E ca un bumerang ce se întoarce asupra noastră cu toată puterea. Și apoi ne plângem. Că nu e bine așa, că de vină este X sau Y, că oamenii sunt răi și primim doar răutatea lor.

Ok, sunt de acord, dar tu, persoană , ce dăruiești celui de lângă tine? Și nu mă refer la cei apropiați. Mă gândesc la necunoscuții lângă care stai întâmplător, pe lângă care treci fără măcar a-i privi, cu care te intersectezi în magazine, autobuze, sau pur și simplu pe stradă. Ei primesc ceva? Un zâmbet cald și o privire fericită? Poți să îți maschezi propriile probleme, pentru a nu împovăra și pe alții și să zâmbești oricui? Povara ta nu ar fi mai ușoară dacă din cei 10 oameni cu care ai avut contact azi, 8 dintre ei ți-au zâmbit?

Un exemplu banal: cum începe ziua ta dacă vânzătorul te privește încruntat și-ți aruncă restul în silă pe tejghea? (Cu siguranță ți s-a întâmplat.)

Am asistat odată la o scenă care mi-a lăsat un gust amar. Era una din sesiunile de free hugs (îmbrățișări gratis), iar o doamnă, cu aere sus-puse, a refuzat oferta unei adolescente, dând din mână a lehamite și bolborosind o replică acidă. Tânăra s-a dat un pas înapoi, a ridicat din umeri și a plecat în căutarea unui om. Pentru că trebuie să fii om ca să accepți o îmbrățișare de la un necunoscut (mai ales în cadrul unei campanii deja cunoscute), să zâmbești privind în ochii plini de lumină a celui care nu te cunoaște și totuși vrea să te strângă în brațe.

Lumea e un haos, dar vina o purtăm noi. Suntem indiferenți, închistați în propriile probleme, egoiști în judecarea celorlalți, fricoși în a ne asuma răspunderi. În lumea noastră, așa ciudată cum e ea, gratis sunt doar câteva lucruri : iubirea necondiționată, zâmbetul și îmbrățișarea călduroasă. Dar dacă nu implică bani și nu aduc bani la rândul lor, le refuzăm, deși deja știm că ele valorează cât toate medicamentele lumii.

Chihlimbar 4-2

Tag-uri:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton