Ce facem cu restul de 90%?

Înțelegem doar 10%  cum funcționează creierul. De ce oare? Corpul uman să fie cel mai performant calculator? Toți It-iștii știu că un anumit procent din capacitatea hardului este folosit pentru sistemul de operare. Acele programe speciale fără de care cutiuțele noastre inteligente nu ar putea funcționa.

Analog, doar o valoare procentuală mică din capacitatea creierului uman este folosită pentru funcția de bază? Sistemele care întrețin viața se ” hrănesc” din procentul amintit mai sus? Iar restul pentru ce e? Nu cred că acel Creator misterios al ființei umane a dat greș când a creat un creier atât de mare.

Dacă aruncăm o privire în natură, vedem că totul are un rol bine definit. Nimic nu este întâmplător, iar evoluția sau involuția unei specii se face conform unei scheme definite.

Deci, nu cred că aceea parte nedescifrată din creierul nostru e doar de formă, pentru a umple o cutie craniană extrem de mare. Creatorul nu și-a luat de pomană măsuri de precauție pentru protejarea (lichid cranian, cutie, etc)  creierului nostru. Se pare că este componenta esențială a organismului uman.

Dar ce se întâmplă cu zonele încă învăluite în mister ( acel 90% neințeles încă de mintea umană)?

Poate constitui oare o bibliotecă virtuală a fiecăruia dintre noi? Tot ceea ce vedem, simțim, sau ne trece prin fața ochilor( chiar și fracțiuni de imagini), multitudinea de gânduri (bune sau rele), se înmagazinează oare pe acest ” hard” biologic?

Fiecare imagine pe care ochiul o percepe, odată cu clipirea (rol binecunoscut din punct de vedere anatomic) să fie de fapt acel click care înscrie ”poza” în creierul nostru? Iar atunci când avem nevoie de aceea imagine, biblioteca o caută între rafturile ei și ne-o livrează?

Câte miliarde de imagini înregistrează fiecare clipire a ochiului uman? Câte informații se ” ascund” în biblioteca la purtător a fiecărui individ?

Dar mai ales, care este rolul acestor informații? La ce servesc?

Intrebare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton