Bilă neagră – Bila albă

Zilele astea se desfășoară la Tulcea festivalul internațional de film despre oameni și mediu Pelicam 2015.  E organizat pe diferite secțiuni, cu filme din întreaga lume.

Povestea mea în lumea documentarelor a început cu emisiunea 360Geo de la TVR. Acolo am descoperit că lumea documentarelor este extrem de fascinantă și mai ales reală.

Dacă la un film artistic (în special gen Hollywood) primează imaginația scenaristului, fantasmele pe care el împreună cu regizorul și producătorul le pun pe peliculă fotografică, în cazul documentarelor ” actorii” sunt oamenii de lângă noi, iar în poveștile lor reale găsim frânturi din viața fiecăruia.

Festivalul Pelicam prezintă oamenii și natura din lumea întreagă. Aici am aflat că Anais iubește plantele și luptă cu toate greutățile, declarându-le război, pentru a-și îndeplini visul. Aici am văzut un om a căror mâini oglindesc negreala pământului (precum mâinile oamenilor noștri de la țară), un trup firav înfășurat într-un palton ponosit dar cu o strălucire a ochilor care eclipsează tot.

Am descoperit  lumea cooperativelor ( Experiența Cecosesola) din Venezuela. A munci și a avea drepturi egale se poate transforma dintr-un vis în realitate. Deși părerea unora este că omul are nevoie de o ierarhie pentru disciplină și ordine se pare că nu e întotdeauna așa.

Actorii, oamenii obișnuiți, își spun păsurile, sau poveștile frumoase, sau realizările și mulțumirile. Fără înflorituri, scenarii pregătite, machiaje atent studiate. Normal, simplu, exact ca în viața reală.

În asta constă frumusețea unui documentar. Cunoști lumea, oamenii și ideile lor. Și poate tragi învățăminte, sau pornind de la ele, se nasc propriile idei sau îți descoperi vocația.

Pentru că niciodată nu vei atinge acel Nirvana al mulțumirii și satisfacției depline, decât dacă pășești pe drumul a ceea ce îți place.

Bila neagră o atribui publicului tulcean. Și nu tuturor. Doar celor care au considerat că activitățile lor zilnice nu pot fi întrerupe o oră, două, pentru descoperirea altor lumi.

Deși intrarea este liberă (pentru toate filmele proiectate pe perioada festivalului), la unele dintre ele, am văzut o mulțime de scaune libere. Au venit oameni de peste mări și țări pentru a-și prezenta proiecțiile, pentru a răspunde întrebărilor spectatorilor, dar tulcenii nu au găsit timp pentru a fi prezenți (repet nu mă refer la cei care au vizionat filmele, prea puțini după părerea mea).

Bila alba o acord organizatorilor festivalului și tinerilor tulceni, în special voluntarii, a căror zâmbete de bun venit îți luminează ziua.

Azi e ultima zi de festival. Și sunt încă multe filme de văzut. Merită!

IMG_4055

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton