Echilibru

Exista zi si noapte, exista cald si frig, exista fata si spate, exista bine si rau.
Chiar si la nivelul naturii, prin tulburentele pe care le produce, poate provoca la un moment dat rau.
Dar totul se regenereaza.
Disparitia e temporara. Iar natura are grija sa compenseze ceea ce a pierdut.
Echilibrul.
Cred ca acesta este cuvantul care defineste totul in acest Univers.
Odata ce echilibrul va dispare, Universul in care existam noi, plantele, animalele, planetele, stelele si chiar galaxiile se vor topi in neant.
Viata noastra e marcata de urcusuri  si coborari. Ideea de inaltime (per ansamblu) sugereaza evolutie, dar aproape intotdeauna este insotita de cresterea ego-ului, de aparenta putere pe care ti-o da posibilitatea de ” a privi” oamenii de acolo de sus. Iar in acel moment, echilibrul se strica. Incepe, chiar daca cel implicat nu este constient, procesul de distrugere fizic sau psihic. Dezechilibrele nu creaza decat haos, iar Universului nu-i plac. Nu pentru ca are posibilitatea de a alege, ci pentru ca e una din regulile de baza ale existentei.
Atunci, oricat de inalt ar fi muntele pe care ne-am cocotat, primim o compensatie : cadere sau abandon fizic (boala).
Pentru unii e greu de inteles, mai ales pentru cei guvernati de ego.
La fel se intampla si in cazul unui handicap fizic. Natura ” stie” ca exista o pierdere. O poate repara sau ofera in schimb o compensatie. Oamenii au ajuns si ei la un anumit nivel de „reparare” a pierderilor corpului uman, fapt remarcabil si fantastic. Dar, niciodata nu vor putea concura cu natura ( acea fiinta, spirit, univers…sau cum doriti sa-i spuneti) pentru a contrabalansa.
Citind cartea dr. Murakami, am inteles inca odata ce ” masinarie” perfecta suntem. Daca intelegem sa respectam anumite reguli ( pentru ca pe baza lor functioneaza si intregul nostru) ne vom bucura de fiecare clipa, chiar si atunci cand suntem inconjurati de nori negri.
Corpul uman e un miracol. Pana la un anumit punct este adaptabil, dar legile de baza raman neschimbate. Iar atunci cand  il bombardam cu elemente nocive, chimicale care-i forteaza limitele, mediu nociv si toxic, el nu face decat sa incerce sa supravietuiasca pana la nivel celular. Dar celulele nu recunosc substantele nocive si atunci au loc mutatii, care genereaza de cele mai multe ori boli.
O informatie care m-a pus pe ganduri: carnea de porc contine altfel de proteine decat cele necesare corpului uman. Atunci cand mancam carne de porc, celulele noastre analizeaza informatiile chimice primite si produc enzime care sa provoace dizolvarea si recombinarea pentru a obtine proteina necesara corpului uman.
Oare , privit din acest unghi, carnea de porc nu e daunatoare organismului? Producerea enzimelor pentru a dizolva ceva ce e strain de corp, nu dauneaza? Cred ca da.
De fapt totul in jurul nostru este un miracol. Daca am putea sa tinem ochii larg deschisi, sa ne pastram curiozitatea de copil, sa nu percepem lumea doar la nivelul ego-ului, ne-ar fi mult mai bine. Noua si celor din jur.
De aceea la inceput de primavara, doamnelor si domnilor, va urez ECHILIBRU .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton