Zestrea

Azi mi-a venit în minte cuvântul zestre.

Odată, pe vremuri, în acele timpuri despre care tinerii de azi aud doar în povești (dacă au răgaz pentru ele), cuvântul zestre era literă de lege și dădea mare bătaie de cap atât părinților , cât și copiilor.

Fetele, nu se puteau mărita fără zestre. Plecau la casa soțului cu căruța plină de perne,plapumă,  cearceafuri. Și era obligatoriu, o datorie sfântă pentru mama fetei în special, să se ocupe de procurarea și organizarea lăzii de zestre.

Eram copil când am participat la o nuntă la sat, undeva în sudul Dobrogei și am văzut alături de masa mirilor, un teanc de lenjerie de pat pentru zestre. Deja trecuse epoca țesutului în casă, iar mama miresei se lăuda că a pierdut o zi întreagă la oraș pentru a căuta ceva frumos și de calitate. Tot atunci am văzut și cuverturile pentru perete. Aveam și noi una acasă, cu un cerb mare și impunător, de care îmi era groaznic de frică când se întuneca. Nu mai intram în aceea cameră după lăsarea serii, iar de rămas singură acasă nici nu putea fi vorba.

Apoi, rudele de la sat i-au dat mamei o nouă cuvertură, să o păstreze pentru mine, s-o am când mă mărit. O am și acum, pitită într-un dulap, n-am pus-o niciodată pe perete, dar îmi amintește mereu de ele și obiceiurile satului românesc.

Nu cred că la sat se mai păstrează această tradiție cu zestre sub formă de perne sau cearceafuri. Atunci, la aceea nuntă, mi s-a părut penibil să expui toată lenjeria în public ( deh, minte de copil de la oraș), să fi mândră că fiica ta pleacă cu seturi noi pentru pat. Ce mare scofală, gândeam ? Nu poate să-și cumpere singură? Și dacă nu-i place ce a ales maică-sa nu sunt bani aruncați aiurea?

Am înțeles  apoi, că e vorba de un obicei, respectat cu strictețe, care arată și clasa socială din care provine fata. Dacă e dintr-o familie înstărită, sau nu, conform catalogării de care se ocupa gura satului. 🙂

Aceea cuvertură din dulapul meu e puntea de legătură cu alte vremuri. Apuse. dar care au avut farmecul și frumusețea lor. E amintirea pe care o am de la mătușile ce nu mai sunt demult, e simbolul unei generații care s-a stins dar care a încercat să transmită ceva mai departe.

IMG_0815

Noi, cei de azi ce obiceiuri lăsăm moștenire generațiilor care ne urmează?

 

 

Tag-uri:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton