Povestea numelui

Cum ne aleg părinții numele? Iar noi, la rândul nostru cum alegem numele copiilor? Avem atât de mult timp să ne obișnuim cu el, numele, încât nu ne mai punem întrebarea dacă ne place sau nu.

Dar cred că în spatele fiecărui nume, se ascunde o poveste a unui părinte.

Povestea numelui meu e simplă.

Când au aflat că voi sosi pe această lume , au fost ferm convinși că va veni un băiat. O fată aveau deja așa că, pentru a respecta tradiția nescrisă dar binecunoscută tuturor, nu exista altă alternativă. Însă la spital, asistenta a venit cu o  veste. S-a născut o fată. Luați pe nepregătite, fără liste cu nume, fără alegeri sau tăieri, au început să se gândească.

Numele ăsta nu… parcă numele ăsta…dar nu. Și tot gândindu-se au decis să ceară ajutorul asistentei din salon.

Iar ea a spus… Violeta.

Aceasta este povestea numelui meu. Poate au fost clipe când nu mi-a plăcut. Poate  am înțeles că e un nume deosebit și nu prea des folosit. Însă cred că totuși mă caracterizează și încă odată am convingerea că nimic nu este întâmplător.

Dar voi, știți care e povestea numelui vostru?

2 gânduri despre „Povestea numelui

  1. popasuriinviata Ianuarie 2, 2015 la 3:08 pm Reply

    Mi-e imi povestea tata (Dumnezeu sa-l odihneasca), cum ca atunci cand m-a declarat la primaria comunei, a primit certificatul cu inca un nume adaugat din proprie initiativa de doamna de la stare civila. Pe langa actualul nume de Petrica, mai adaugase si Liviu. Tata ramase-se perplex, pe vremea aceea nimeni din sat si imprejurimile lui nu avea doua nume de botez si nici pe la oras nu se intalnea asa ceva, Dovada imi este ca nici un coleg din generatia mea nu a avut doua prenume. Femeia de la starea civila s-a scuzat ca asa i s-a parut ei mai frumos si ca nu mai este nimic de facut, insa tatal meu nu s-a lasat prostit zicandu-i ca este treaba ei sa rezolve problema creata. Petrica este numele fiului nasilor mei care m-au botezat. Parintii, numele, religia si inca vreo cateva chestii ce nu-mi vin acum in minte nu se pot alege dar mi se pare penibil sa intalnesti nume dea dreptul hilare din seriale de prost gust, sau tot felul de cuvinte ciudate si stalcite pe post de nume, si totusi purtatorii lor nu au nici o vina.

  2. violetabalan Ianuarie 2, 2015 la 9:07 pm Reply

    Frumoasă poveste a numelui aveți. Nici eu nu am două nume, nu era trend-ul de atunci. Însă numele românești, sunt mult mai frumoase decât toate importurile ce ne stâlcesc limba. Vă doresc în anul ce a început, să fiți mândru de realizări, să aveți parte de bucurii și multă, multă fericire. La mulți ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton