O lume stranie

M-am trezit azi dimineața (zi de weekend) cu o durere cumplită de cap. Nu-i o noutate. Ciudățenia constă în faptul că mă doare exact în zilele în care nu merg la muncă.
Însă nu despre asta vreau să vorbim. Despre lumea asta mare și ciudată, pe care noi oamenii nu vom reuși probabil niciodată să o înțelegem deplin, vreau să discutăm.
Pentru a atenua puțin durerea (deși știu că nu e așa) am deschis televizorul și m-am oprit pe BBC Knowledge. Am văzut povestea a trei englezi cu joburi diferite (șofer, paramedic și moașă) care au acceptat provocarea de a-și exercita pentru câteva zile meseria, în alte locuri, în care nu și-ar dori niciodată să trăiască: Manila, Guatemala și Liberia.
Lumi și civilizații (dacă le pot numi așa) șocante și pentru ei și pentru noi, telespectatorii. De ce trăim într-o lume stranie? Pentru că ceea ce am văzut îmi întărește convingerea că în primul rând viața unui om e bazată pe ȘANSĂ și NOROC.
Cum să-mi explic existența unor zone pe glob (Manila de exemplu, un oraș cu 22 milioane de locuitori!!!) în care câteva milioane de oameni trăiesc la periferia societății, se hrănesc cu mâncarea adunată din tomberoanele restaurantelor? Și aici este industrie… Firme care au angajați să adune mâncarea, să o aducă în speluncile din lumea celor săraci, să o sorteze, să o spele și apoi să o gătească din nou. Iar vânzarea se face pe bani, evident. E masa celor ”norocoși” care și-o permit cel mult o singură dată pe zi.
Toți oamenii visează la ceva mai bun, dar cei mai mulți nu reușesc să depășească condițiile în care se află. Am văzut bărbați ,care muncesc de dimineață până seara, pentru câțiva bănuți, încercând să-și ascundă lacrimile neputinței. Se întrebau de ce nu reușesc să aibă o viața normală, să nu-și facă griji pentru ziua de mâine? Pentru că ei muncesc… și 24 de ore dacă se poate…
Vă întreb…NU E VORBA DE ȘANSĂ? De ce s-au născut în acele locuri? Fie Manila sau Guatemala, unde un simplu drum cu autobuzul poate fi ultimul?
De ce te naști într-un loc sau în altul? De ce unii au norocul de a trăi în zone în care viața le va fi ușoară, iar alții se luptă chiar și când dorm, cu temerile existenței?
Ce ne aruncă pe noi oamenii în negură sau în lumina soarelui? De unde această alegere? Și e o alegere sau e loterie?
Noi cei care trăim în România, poate nu realizăm, dar după ce am văzut reportajele de la BBCK, înclin să cred că am tras un bilet câștigător. Nu fabulos, pentru că sunt multe, multe lucruri de făcut, dar viața noastră este mult mai ușoară decât a celor pe care i-am văzut. Avem și noi temerile și fricile noastre, dar cu toate lipsurile, încă suntem un popor civilizat.
Poate e firesc, până la un punct, să îți dorești mai mult. Poate totuși e o greșeală să îi vezi numai pe cei care au mai mult decât tine și să nu arunci o privire și asupra celor care nu au nimic. Poate ar trebui să facem comparații în ambele sensuri. Și atunci am înțelege multe.
Dar orgoliul, mândria, egoismul ne perturbă de cele mai multe ori. Ne întunecă gândirea și ne privează de multe înțelesuri.
Am avut o șansă. Cu siguranță mai bună decât alții. Și ei (cei fără de noroc) se zbat, luptă, muncesc și visează. Și ei au ambiția de a reuși. Dar norocul nu este de partea lor.
De aceea cred că ar trebui să fim recunoscători pentru ceea ce avem (fără a exclude evoluția, sau dorința de mai bine)și să privim cu mai multă înțelegere.
Nimeni nu își alege locul în care se naște. Și de ce este așa, nimeni nu poate răspunde.

DSCF3015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton