Despre o altă lume

Citesc în continuare cărțile profesorului Dumitru Constantin Dulcan. Și cu fiecare pagină dată, cu fiecare capitol nou încheiat, mă cufund în marea certitudinii că nimic nu este întâmplător. Sau poate unele lucruri lipsite de importanță au o doză de întâmplare, însă descoperirea acestor cărți e altceva.

Și iată gândul exemplu care nu-mi dă pace.

Citez un fragment din cartea În căutarea sensului pierdut volumul II, de Dumitru Constantin Dulcan, editura Eikon.

” S-ar părea că la începuturile omenirii a existat realmente ceea ce eu numesc o epocă adamică în care oamenii se aflau într-un contact strâns cu Sursa și între ei domnea pacea și armonia.”

Și acum mă duc la un alt fragment, din volumul I din tripticul A DOUA REALITATE, editura Etnous.

” Istoria spune că cele două lumi, a noastră şi a voastră, au pornit să evolueze din acelaşi punct, la început fiind o singură lume, mare şi puternică. Dar la un moment dat drumurile s-au despărţit. Voi pe drumul vostru, noi pe al nostru. Separarea a fost singura soluţie de supravieţuire a ambelor lumi.”

Stau acum și mă întreb dacă povestea imaginată în cărțile A DOUA REALITATE  este numai fantezie. De unde ideea că la începuturi omenirea arăta altfel? De unde sentimentul că drumul pe care se îndreaptă această civilizație este unul greșit?

Povestea de dragoste dintre Ral și Diana e doar un pretext pentru o incursiune într-o lume care ar fi putut fi a noastră.

îmi iubesc cărțile, e firesc să fie așa, ca autor, dar nu pot să nu îmi pun întrebări vis-a-vis de ceea ce citesc acum. Dumitru Constantin Dulcan este profesor universitar și un medic neurolog recunoscut. Nu doresc să mă compar cu dumnealui. Nu am nici o șansă, conștientă fiind că eu sunt doar un biet om obișnuit. Nu am nici cultura și nici inteligența dânsului. Dar mă surprinde să descopăr în cărțile lui idei care au încolțit în mintea mea și care au dat naștere tripticului. Iar dânsul citează și alte surse, deci există și alți oameni care au gândit la fel. De unde vin aceste idei?

Cât este fantezie și cât este adevăr în ceea ce am scris?

Dar mai ales cum am scris? Dacă întrebați familia vă vor spune că au avut certitudinea că aceste cărți trebuiau scrise. Ca și cum ar fi fost dictate de cineva. E greu de crezut așa ceva. Dar pot afirma cu certitudine că în acea perioadă ceea ce conta era doar scrisul. Nu mă interesa absolut nimic. Curgeau frazele și evenimentele în mintea mea fără oprire. Au fost acele clipe în care am trăit extazul scrisului și al unei idei.

A urmat AL 8-LEA KREISSET. O carte dintr-un alt registru, dar pe care însă, deocamdată, nu o pot continua. Volumul I este editat și se găsește în librării. Volumul II însă… Acuz lipsa de timp, serviciu, casă, familie… E doar un pretext. Nu o pot continua. E un sentiment ciudat că această carte nu trebuie să fie scrisă… continuată. Să fie liberul arbitru cel care a ales greșit?

De ce atunci când am scris A DOUA REALITATE, totul a curs lin, firesc, fără sincope și lipsă de inspirație, iar pentru AL 8-LEA KREISSET s-au închis porțile?

Subiectele cărților sunt total diferite. Dacă în A DOUA REALITATE  există magie, frumusețe, dragoste, lumi necunoscute și energii puternice, în AL 8-LEA KREISSET există frică, dezumanizare, sclavie, umilință, trădare. Oare din cauza acestor elemente negative să nu pot continua?

 

https://violetabalan.wordpress.com/2011/11/19/a-doua-realitate-i/

1957960_498424876934454_159357517_n

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton