De ce să lași pe mâine ce poți face azi?

Sau, folosind expresia celebrei Scarlett O”Hara… ”  La asta mă voi gândi mâine.”

De ce mâine și nu azi? De ce acum, prezent și nu viitor?

Există o vârstă în care avântul și încrederea au rangul cel mai înalt. Atunci, ai senzația că există numai clipa prezentă, că e musai un răspuns sau o acțiune urgentă, că dacă nu acționezi în acel moment pierzi totul. Poate fi așa, dar poate fi și altfel.

Viața ne dă o serie de lecții pe care le pricepem mai târziu.

Îmi amintesc de momentele în care unele răspunsuri au fost pripite, în care sentimentul de frustrare și orgoliul dictau un Da sau un Nu. Și nu a fost întotdeauna corect. Lipsea în acele clipe chibzuiala și experiența anilor trecuți prin viață.

Am ajuns la concluzia că a te gândi mâine nu e neapărat o dovadă de lene. E doar o prelungire a timpului necesar pentru răspuns. Și iată că zicala ”Noaptea e un sfetnic bun. ” se adeverește din ce în ce mai mult. Numai că e nevoie de o anumită vârstă și de o anumită înțelepciune a vieții ca să accepți că uneori e bine să amâni lucrurile.

Graba strică treaba.

Se pare că anticii, din acest punct de vedere (și nu e singurul) aveau o altă gândire decât noi. Întotdeauna deciziile importante erau luate după nopți petrecute în temple, după rugăciuni închinate zeităților pentru a le călăuzi drumul deciziei (o spune Dumitru Constantin Dulcan, în cartea Inteligența materiei). E adevărat că ritmul civilizației actuale nu e comparabil cu cel din antichitate, dar graba de-a răspunde poate fi cauza atâtor conflicte care macină lumea asta nebună.

Graba, orgoliile nemărginite, lupta acerbă pentru putere, ego-ul extrem de puternic și devastator duc omenirea, se pare periodic, din ce în ce mai aproape de prăpastia colapsului. O bătălie ici, una colo, un virus în acest colț (dar parcă Pământul e rotund, de unde are atâtea colțuri?), un altul la polul opus…mai adăugăm la ”rețetă” un uragan, o inundație, o furtună sau un cutremur și avem o imagine ”perfectă ” a caznelor la care e supus bietul OM.

IMG_7247

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton