Despre schimbare

Am terminat de citit și a doua carte a profesorului Dumitru Constantin Dulcan (pe prima, Inteligența materiei nu o pun în calcul, pentru că o voi reciti, ultima ediție fiind revizuită), Către noi înșine, o carte ce este de fapt o colecție de întrebări și răspunsuri, o dezbatere între profesorul Dulcan, Stela-Maria Ivaneș și Constantin Ivaneș.

Ideile enunțate mi se par extraordinare, dar, convingerea că omul se va schimba îmi pare o utopie.

Sunt de acord că:

Natura ne dă semne că e necesară o schimbare.

Corpul uman ne trimite semnale că se află în pericol și e cazul să căutăm un alt drum.

Sufletul s-a retras învins în fața atacurilor de ură, invidie, minciună și necredință.

Dar, deși oamenii sunt aproape conștienți că fac greșeli enorme, că viitorul nu va fi prea roz pentru cei ce vor urma, tendința sau valul pe care alunecă îi duce spre o singură direcție. Sunt foarte puțini cei care au curajul să se desprindă, să înainteze în sens opus valului, să dorească să se schimbe întru mai bine. Nu cred că omul a devenit mai egoist decât era în trecut. Poate doar contextul social și uman este altul. A devenit atât de rău pe cât îî permite societatea și cei de lângă el. Oamenii se roagă, dar o fac rar sau doar atunci când problemele îi copleșesc. În rest, omul se simte stăpân pe propriile decizii și crede că nu are nevoie de ajutor. Abia când ajunge în punctul în care evenimentele îl doboară, când își dă seama că e depășit de situație și nu poate trece decât cu ajutor (chiar Divin) apelează la suflet și credință.

Nu cred într-o schimbare în totalitate a omului. Nu s-a produs în trecut și probabil nu se va întâmpla nici în viitor.  Vor exista indivizii care vor pricepe ce e de priceput, care vor avea revelațiile necesare pentru a schimba percepția vieții. Dar întotdeauna vor exista și oameni care sunt subordonați propriilor interese, pentru care există un singur dumnezeu: banul.

Așa a fost mereu și cred că la fel va fi și în viitor.

De aceea cred în adevărul zicalei ” Cum îți așterni, așa vei dormi!” .

Dacă privesc retrospectiv la viața mea de până acum, îi dau dreptate profesorului Dulcan când spune că dorințele exprimate intens și care devin o țintă, se vor îndeplini. O parte din dorințele pe care le-am avut s-au îndeplinit. Nu exact în momentul cererii. Dar cu timpul ele au devenit realitate. Însă am avut surpriza ca, atunci când unele dintre ele s-au concretizat, să descopăr că nu mă bucur. Ar fi trebuit să sar în sus de bucurie, nu? Nu a fost așa.

Dorințele țin de fapt de conjuncturi, de societate, de mediul în care ne aflăm, de nivelul intelectual pe care îl atingem. Poate de aceea ar fi bine să ne gândim intens înainte de a cere. Oare chiar avem nevoie? Dacă se îndeplinește, ne vom bucura? Vom cânta și dansa de fericire, sau ne vom alege cu un gust amar, care distruge toată bucuria și fericirea?

IMG_3947

 

Tag-uri:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton