Impresii de Cod roșu

Ieri Dobrogea a avut parte de o ”găzduire” în zona Codurilor. Și i-a fost dat pe măsură… roșu…ca să înțeleagă că e iarnă. A nins, a bătut vântul. În concluzie cam urât de scos nasul afară.

A doua zi, însă, dis-de-dimineață începe aventura. La 6 fix, pentru că așa e setat robotul omului muncitor în ale navalisticii. Prima întâlnire cu mesagerii codului, chiar la ieșirea din bloc. Ningea și bătea vântul mai ceva ca pe vremea atenționării de ieri. Punem gluga pe cap, o strângem bine, îndesăm mânușile și ne avântăm plini de curaj printre troiene. Ne oprim însă la nici doi pași, pentru că un munte de zăpadă ne blochează trecerea. Bag de seamă că suntem primii locatari ai blocului așa de matinali. Noroc cu spiritul nostru prevăzător căci am luat lopata de zăpadă de la mașină și avem instrumentul cu care să ne facem cărare. Suflecăm mânecile și la treabă.

Reușim să spargem zidul de zăpadă, ne afundăm de câteva ori în marea albă, dar am trecut.  Stânga gol, dreapta vânt, nici vorbă de taxi sau mașini ajutătoare. O mare de oameni zgribuliți și înfofoliți precum în Siberia înaintează însă pe șoseaua principală. Încercăm și noi să ajungem alături de ei, dar alte troiene nu ne lasă să trecem. Din nou mâneci suflecate, tras aer în piept și… dă-i la lopată. O altă cărare ne scoate pe șosea alături de companionii noștri de suferință.

La un sens giratoriu, apar și câteva taxiuri, care și-au lăsat pasagerii la șantier și binevoiesc să oprească la mișcările noastre haotice din mâini.

” Înapoi la șantier? întreabă un șofer cu o căciulă negră îndesată pe cap. Nu. În nici un caz.”

Deși mă lasă cu ochii în soare (pardon zăpadă), apreciez totuși că a binevoit să oprească, în comparație cu alții.

Și uite așa, eu, noi și toți ceilalți oameni ai muncii am înghițit câteva calupuri de zăpadă, am strâns din ochi și din buze ca să blocăm intrarea vântului năprasnic (erau -12 grade), am împărțit șoseaua cu cele câteva autoturisme care s-au aventurat, 2 autobuze și o fadromă, am spus, ”Mulțumesc Doamne” când am ajuns la poarta instituției și am bodogănit toate firmele de taxiuri din Tulcea care parcă au înghețat în această zi.

Sincer, abia aștept să vină vara!

IMG_20140130_162847 IMG_20140130_162856

Anunțuri

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton