Mă disperă nesimțirea

Cea mai ușoară ”meserie” din lume este cea de frecat menta. Marea majoritate a celor ce se ocupă cu așa ceva dispun și de un pachet all-inclusive, format din tupeu, nesimțire, obrăznicie, proastă creștere…  Și întotdeauna ei vor fi cei mai ocupați, cei mai deștepți, cei care au mereu de comentat la adresa celorlalți. De unde oare s-a născut ideea, în capul ăla al lor de dovleac necopt, că alții trebuie să le facă munca? Pentru că restul e prostimea, iar el/ea e singura ființă inteligentă de pe pământ? Ce ar fi să ne caute într-o altă galaxie? Să rămânem noi, cei proști, iar el/ea să-și mute centru de greutate în alte zone.

Când întâlnești un asemenea specimen se cam clatină teoria de a fi bun cu toată lumea, de a-ți ajuta semenul.  Îți vine să-i spui tot ce-ți trece prin minte, asta dacă reușești să-ți potolești impulsul de agresivitate. De ce să muncească alții în locul lor? Nu câștigăm toți o leafă, sau poate chiar mai mult unii, pentru că observ că în lumea asta, a secolului XXI e la modă lenea și indolența?

Îi și aud pe câțiva spunând… Mamă ce frustrată e asta! Da, am o problemă cu nesimțirea, indolența, șulfismul, mitocănia, pupincurismul… Și n-am de gând să mă schimb.

Cei care mă cunosc știu că sunt momente în care laud un om dacă merită, dar sunt și altele în care dau cu el de pământ, de nu se vede. Spun ceea ce simt în acel moment, fără a mă ascunde după perdele false și urât mirositoare. N-am cerut și nici n-am să cer nimănui să facă treaba în locul meu, cu atât mai puțin să vărs șiroaie de lacrimi (chiar virtuale) pentru a sprijini o minciună.

Nu vă gândiți că asemenea indivizi locuiesc numai în spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic. Am avut surpriza să descopăr ”maeștrii” ale nesimțirii și în alte zone ale lumii, cu alte culturi și civilizații. Deci oamenii aceștia populează pământul ca o plagă. Eu îi numesc oamenii-pir (cei care au săpat vreodată o palmă de pământ, știu care este efectul pirului).

Dar poate și noi, cei care dorim să muncim, să avem relații corecte și prietenești cu cei din jur suntem vinovați : că-i tolerăm și uneori le facem jocul.

Tag-uri:, ,

Un gând despre „Mă disperă nesimțirea

  1. Regina Buburuza Ianuarie 16, 2014 la 8:41 pm Reply

    Bine spus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton