De unde s-a născut ideea?

Nu prea înțeleg ideea colonizării planetei Marte.  Și mă consider un om deschis științei și progresului în orice domeniu.

Dar să revin la idee… De ce mergem pe Marte?  Până și presa, mereu în căutare de senzațional numește această misiune una sinucigașă. În care vor băga miliarde de euro sau dolari sau… indiferent ce monedă vor folosi, tot o sumă enormă va fi.

Planeta Marte  e aridă, stearpă, lipsită de viață (cel puțin la nivelul nostru de cunoaștere) și dacă e să dau crezare unor teorii (conspiraționiste sau nu), oamenii au plecat de acolo. Chiar dacă nu este așa, ce căutăm pe o planetă ostilă vieții? Vrem să arătăm că suntem mai tari decât Natura, că-i sfidăm timpurile și legile? Aiurea. Lecția morții e dură, dar o primim tocmai ca să înțelegem cine-i ” șeful” în Univers.

Mai bine ne-am coloniza sufletele, încercând să înțelegem cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm. Plimbarea pe Marte seamănă cu un pas înapoi al omenirii. Și e al naibii de costisitor.

Nu o să vă pun acum vechea placă cu…mai bine direcționăm banii în țările sărace, etc. Pentru că o pungă de alimente dăruită cu ocazia sărbătorilor nici nu luminează odaia celor năpăstuiți, nici nu le îmbunătățește într-un fel traiul. A doua zi se trezesc în aceeași sărăcie și o iau de la capăt.

O soluție este crearea locurilor de muncă și convingerea oamenilor că trebuie să muncească. Ajutoarele sunt doar niște paleative frumos împachetate, dar efemere. Persoanele cu handicap sunt cele care merită să fie ajutate așa cum se înțelege acum acest lucru. Dar e un paradox: v-ați întrebat vreodată cam care este procentul celor care pot și nu vor să muncească versus procentul celor care vor și nu pot?  Marea majoritate a persoanelor cu handicap, vor un loc de muncă…nu se simt bine să trăiască din mila altora.

Decât să mergem aiurea pe Marte, mai bine am încerca să rezolvăm o parte din problemele locale (adică la nivelul nostru planetar), ne-am dedica cunoașterii celui de lângă noi precum și problemelor , ascultării și înțelegerii.

Când propun colonizarea sufletului nu mă refer la latura religioasă a conceptului. Religia… e un subiect complex și care uneori stârnește întrebări îndoielnice. Nu cred că religia este sinonim cu sufletul. Pentru mine colonizarea sufletului, presupune în primul rând cunoașterea lui (fizic, mental și psihic).

Imaginați-vă un laborator al sufletului, în care se fac analize, experimente și se emit legi ale cunoașterii. Cu siguranță evoluția omenirii ar deveni alta. Dar pe cine interesează?

Planeta Marte

Poza este preluată de pe http://www.codrosu.ro/pe-planeta-marte-exista-viata/planeta-marte/

Anunțuri

Tag-uri:, ,

2 gânduri despre „De unde s-a născut ideea?

  1. Adrian Topalu August 22, 2013 la 8:38 pm Reply

    sunt de acord aproape cu tot ce spuneti, doar ca personal, as vrea sa stiu ce sanse ar fi ca in viitor, peste sute de ani poate, sa colonizam planeta marte. populatia creste pe pamint, resursele se imputineaza si indiferent cum am consuma, ce este finit la un moment dat se sfirseste. cred, pe de alta parte ca o curatenie spirituala ar ajuta foarte mult specia, chiar si stiinta ar evolua, iar omul e o fiinta cu spirit, cu emotii, asa am fost creeati. problema cea mai grava (dupa parerea mea) vine de la o mina de lichele, care sunt decidentii acestei planete si care pun tot felul de obstacole in calea evolutiei noastre, creindu-ne probleme zilnice prin greutatea, uneori imposibilitatea, de a ne satisface nevoile umane. asta provoaca stres si modificari comportamentale ale oamenilor si duce individul la conceptul de supravietuire ( apropos de postarea cu pestele de pe lacul ciuperca) . deci pina am ajunge sa nu mai avem nevoie de hrana si de nimic material (stiti la ce ma refer) tot o sa treaca ? ani si pina atunci e nevoie de locuri care ar putea sa ofere omului ceea ce are nevoie . va prezint scuze daca am fost plictisitor sau de neinteles.

    • violetabalan August 23, 2013 la 5:57 am Reply

      V-am inteles foarte bine si nu ati fost plictisitor deloc. Daca ar exista mai multi oameni care gandesc ca dumneavoastra si care sa aiba curajul de-a spune, poate ar fi sanse sa se schimbe ceva. In fond deocamdata avem numai planeta Pamant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton