De ce pierd timpul scriind?

O prietenă m-a întrebat – de ce scriu? A scrie cărți în România nu reprezintă un job. Nu îți aduce venitul necesar pentru a putea trăi de pe urma cărților.
Deci e clar că nu o fac pentru bani. Nu neg că mi-aș dori să fie altfel, însă dacă pun în balanță dorința de a împărtăși oamenilor gândurile și ideile mele cu cea a satisfacției financiare, observ că se înclină spre legătura cu oamenii.

Practic ceea ce scriu a devenit puntea de legătură între mine și cei care-mi citesc cărțile. Această punte duce spre lumi pe care mi le imaginez altfel decât cea în care trăim, în care viața și existența în general, au alte valori. Să fie un mod de-a spune că sunt nemulțumită de cea în care trăiesc? Oh, da! Sunt nemulțumită de foarte multe lucruri și dacă aș avea puterea să le schimb n-aș ezita s-o fac. Dar sunt convinsă că de fapt ar trebui să încep cu mine.

Însă sunt doar un om obișnuit și atunci singura modalitate de-a ” mă revolta” este să visez la altceva.

De ce scriu?

Scriu pentru că undeva în această lume haotică există iubire.

Scriu pentru că misterele au rolul lor în evoluția omenirii.

Scriu pentru că e modalitatea mea de evadare.

Scriu pentru că îmi place să intru în pielea personajelor pe care le imaginez.

Scriu pentru cei ce vor să citească, pentru adulți sau tinerii dornici de aventuri.

Scriu pentru a trage un semnal de alarmă asupra monștrilor ce se pot naște pe timp de criză economică.

Scriu… pentru voi, pentru ei, pentru…mine.

De aceea vă recomand să citiți A DOUA REALITATE VOLUMUL I șI II, AL 8-LEA KREISSET și VACANȚĂ LA SULINA (publicată free integral pe wattapad  http://www.wattpad.com/12982403-vacan%C8%9B%C4%83-la-sulina#!p=1

Și nu ezitați să-mi spuneți părerile voastre. Contează enorm pentru mine să știu în ce fel sunt percepute poveștile pe care le imaginez.

IMG_4515

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , ,

2 gânduri despre „De ce pierd timpul scriind?

  1. Dragoi Cristina Iulie 8, 2013 la 3:41 am Reply

    Tot respectul, Violeta! Continuă, te rog, să scrii! Da, cum bine-ai stipulat, nu se poate trăi din banii veniți din vânzarea cărților, dar se poate trăi din dragoste pentru oameni. Ce minunat ar fi ca puterea exemplului să fie un mod de viață, nu doar o utopie…pentru mulți dintre semenii noștri!…
    O săptămână așa cum ți-o dorești, draga mea!

    • violetabalan Iulie 8, 2013 la 2:54 pm Reply

      Mulțumesc pentru urări, dar mai ales pentru sufletul cald pe care-l simt aproape de mine și de visele mele. Să ai parte de multă fericire, fiind cea mai frumoasă stea care ni se cuvine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton