Lecție de comunicare

Copiii sunt fantastici. Comunică atât de simplu și de natural între ei.

Pe o bancă aflată la umbra unui tei bătrân s-a așezat un băiețel. Mic de statură, cu o geantă grea în spate, cu reverele cămășii albe răsfrânte peste sacoul negru, probabil costumul obligatoriu de la școală. Căldura de afară părea să-l fi toropit. Copil mic , da fața lui exprima o tristețe care m-a înduioșat. Părea că un întreg munte de greutăți s-a prăvălit peste umerii lui  firavi.

Oamenii mari, au trecut prin fața lui, unii aruncându-i doar o privire în timp de alții, copleșiți probabil de propria viață au ignorat băiețelul mic de pe bancă.

Apare însă, un alt grup de copii, o fetiță și un băiețel, foarte frumos îmbrăcați, cu aceleași ghiozdane mari și grele în spate, care dezbăteau cu siguranță peripețiile dintr-o scurtă vacanță.  Căldura i-a determinat și pe ei să se așeze pe aceeași bancă. Însă băiețelul mic a devenit deodată încordat și și-a întors privirile de la cei doi, temându-se că se vor lua de el. Fata a continuat să vorbească și absolut normal s-a întors spre băiețelul mic pentru a-i pune câteva întrebări. Băiatul a început să râdă. A fost momentul în care chipul i s-a înseninat, l-am văzut râzând plin de fericire. Cineva îl bagă în seamă. Încordarea a dispărut în totalitate. Fata și colegul ei discutau și legănau picioarele, iar băiețelul mic a început să facă același lucru. Păreau prieteni de-o viață.

Acest scurt moment s-a sfârșit din cauza unei apariții neașteptate. Prin fața lor a trecut o țigancă cu o fată, care din senin s-a repezit la părul fetiței din grupul celor trei și a tras-o de păr. În urma acestui fapt cei doi au decis să plece, iar băiatul mic a considerat că e bine să-i urmeze. S-au despărțit zâmbind și fluturându-și mâinile.

Incidentul cu țigăncușa a stricat însă un tablou frumos. Oare de ce trebuie să existe și oameni  (copii în cazul de față) care să facă rău? Și mai ales să aibă un comportament lipsit de logică? De parcă răutatea ar avea logică…

Nu e o poveste inventată. Este un exemplu de comunicare la care am asistat din întâmplare. Poate noi, oamenii mari, ar trebui câteodată să privim mai atent în jur. Și copiii ne oferă lecții.

IMG_5816

Anunțuri

Tag-uri:, ,

2 gânduri despre „Lecție de comunicare

  1. Cristina Dragoi Mai 9, 2013 la 12:10 pm Reply

    Frumos și potrivit titlu, Violeta! Într-adevăr, de-am lua aminte cât mai des la lecțiile de comunicare pe care ni le oferă copiii zi de zi!…la emoțiile lor, la sensibilitatea acestora….am putea îndrepta micile răutăți, ghidându-i mai senin prin viață…
    Un articol, o întâmplare din care-am putea deduce și-nvăța multe!…
    Mulțumesc, Vio, pentru lecția de comunicare, pentru excelentul articol!
    Hrsitos a înviat, draga mea!
    O zi senină, Vio!

    • violetabalan Mai 10, 2013 la 3:52 am Reply

      Copiii nu sunt impovarati de stress si ritmul alert al vietii actuale. Inocenta lor e superba si poate n-ar fi rau sa rupem putin din acel timp extrem de ocupat, pentru a-i privi. Vom fi surprinsi de cate lucruri ne pot invata sau doar reaminti…
      Multumesc pentru aprecieri si iti doresc o primavara (care seamana mai mult a vara :)) ca-n povesti. Adevarat a inviat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton