Despre un oraș

E situat undeva pe malul Dunării, deci e port la acest fluviu, s-a schimbat mult în ultimul an, primind haine noi sau pur și simplu spoindu-și înfățișarea pe alocuri.

E un oraș mic, încă capitală pentru un județ care se pare că va deveni amintire iar nepoții îl vor studia în analele istoriei. Acest oraș are însă o istorie proprie, destul de pestriță,  cu perioade de înflorire economică, stagnare sau chiar declin în anumiți ani. M-am întrebat de câteva ori dacă îl iubesc. Și am ajuns la concluzia că e greu de dat un răspuns prin Da sau Nu. Dacă pleci dintr-un oraș mic și ești forțat să locuiești (chiar doar pe perioada studenției) într-un alt oraș (iar facultățile se află plasate strategic, numai în orașe mari), inevitabil când revii într-un oraș mic ai un gust amar. Dar cu timpul te reobișnuiești și liniștea începe să prețuiască mai mult. Probabil ”vina” o poartă și anii, care trec schimbând prioritățile.

Orașul acesta mic, îți oferă însă un sentiment de individualitate aparte, lucru care se pierde în orașele mari. Aici te simți un om dintr-o comunitate, poate și pentru că întâlnești cunoscuți la fiecare pas. Am privit odată oamenii din metro-ul bucureștean. Nu își zâmbesc, nu se cunosc, dar mai ales sunt indiferenți la tot ce se întâmplă în jurul lor. Ca și cum nimic nu-i mai poate șoca. În orașele mici nu se întâmplă acest lucru. Oamenii te privesc, te studiază, încearcă să-și aducă aminte dacă te cunosc sau nu și par mult mai relaxați. Nu te simți bine întotdeauna fiind studiat de un necunoscut, dar nici să fii ignorat, tratat precum un simplu obiect de decor nu îți dă o stare de confort.

Orașul acesta de pe malurile Dunării ar putea trăi foarte bine din turism, pentru că e poarta de intrare în Delta Dunării. Dar în afară de hoteluri, parcă din ce în ce mai multe și câteva pensiuni, nu pare să se miște mai nimic. Nici istoria nu ar trebui ignorată, pentru că aici există dovezi mult mai numeroase decât în alte părți. Dar n-am văzut nici un afiș care să îndemne turiștii să viziteze muzeul de istorie. De fapt n-am văzut nici un afiș pentru muzeele din oraș. Ele există, dar dacă aș veni în concediu aici de unde să știu că aceea clădire din centru adăpostește muzeul de artă, sau că puțin mai sus este Centru de cercetări eco-muzeale? Din orice parte ai intra în oraș nu vezi nici un panou publicitar legat de ceea ce poți vizita. Păcat, pentru că oamenii nu vin doar ca să-și parcheze mașina și să se îmbarce direct pe un vapor spre Deltă.

Sunt multe de scris, dar o să mă mai leg doar de un singur lucru (în acest articol): șoselele. Nu cred că mai există în acest oraș vreo șosea nepeticită sau fără gropi. Și nu înțeleg logica ”meșterilor” care după ce s-a asfaltat frumos o șosea, ei vin cu târnăcoape, excavatoare, etc și fac gropi, pe care la final le astupă cu pietre. Oare nu poate exista o planificare a lucrărilor? Întâi gropile și apoi asfaltarea? Mă depășește gândirea unora.

Iar la final, vă provoc. Despre ce oraș este vorba?

Încă un indiciu: aici se petrece acțiunea romanului AL 8-LEA KREISSET, care se află în categoria Best-Seller pe Librărie.net. (http://www.librarie.net/carti/186103/lea-kreisset-vol-Nasterea-Violeta-Balan)

Intrebare

Poze este preluată de pe  http://tamiltechpedia.files.wordpress.com/2011/10/amazon-kindle-1.jpg

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton