La cinema cu Hunger Games(Jocurile Foamei)

Într-un articol trecut vă împărtășeam impresiile mele despre tripticul Hunger games(Jocurile Foamei). Ieri seară, ajungând la Mall pentru câteva cumpărături am văzut afișul Hunger games. Cum cărțile mi-au plăcut mult, văzând și trailerul de prezentare, m-am decis să vizionez acest film ce a făcut furori în SUA la lansare.

Faptul că pe tabela de afișaj a filmelor scria ora și liber, m-a dus cu gândul la ideea că am noroc și că voi găsi locuri libere pentru familia mea.  În nici un caz nu mă așteptam la ceea ce avea să urmeze.

Rememorând anii adolescenței îmi amintesc că vizionarea unui film era uneori o adevărată aventură care începea cu procurarea de bilete, ceea ce însemna ore pierdute la coadă, un zâmbet frumos adresat vânzătoarei pentru niște locuri mai bune și de cele mai multe ori săli pline. În Tulcea de odinioară existau 4 cinematografe, la care se adăuga grădina de vară Dacia, unde filmele erau vizionate cu sufletul la gură, chiar sub amenințarea picăturilor de ploaie sau cel mai frecvent a țânțarilor care n-au pic de respect pentru oamenii iubitori de cultură. Filmele românești clasice(Mihai Viteazu, Vlad Țepeș, etc) le vizionam aproape în fiecare vară pentru că cinematograful Popular oferea elevilor abonament. Și oricât de paradoxal ar părea, nu ne plictiseam. Eram avizi de nou, de informații transmise pe pelicule cinematografice, de povești din alte lumi. Noi tinerii de atunci, iubeam într-adevăr cinematograful.

Să revin însă la ziua de ieri când, înarmați cu câte o Coca-Cola în mână am intrat în sala de cinema.  Fără a fi nevoie să-i facem ochi dulci vânzătoarei am primit cele mai bune locuri într-o SALĂ GOALĂ. La spectacolul de ieri, de la ora 18, au fost doar 6 persoane: noi patru și încă doi copii în jur de 10-12 ani (deși filmul este recomandat tinerilor peste 15 ani). De altfel după o perioadă de timp cei doi tineri, dezamăgiți că nu era filmul pe care sperau să-l vadă, au părăsit sala.

Deci la renumitul Hunger Games au rămas doar 4 spectatori: eu, soțul meu, băiatul nostru și cumnata. E șocant. E dezarmant să realizezi că oamenii nu mai sunt interesați de cultură. În ultimul timp toată mass-media vorbește despre acest film. M-aș fi dus și fără să citesc cărțile poate doar din curiozitate.  Dar se pare că românii au pierdut această latură a curiozității.  Nu cred că putem vorbi de cultură atunci când prezentăm aventurile siropoase ale pitzipoancelor ce se cred vedete. Nu cred că viața amoroasă a politicienilor sau a vedetelor de carton înseamnă cultură. Am renunțat să mă uit și la emisiunea Românii au talent. Ceea ce am văzut în ultimele ediții numai talent nu înseamnă. E penibil să vezi oameni care habar n-au care le este valoarea, se dau în spectacol și mai se simt și nedreptățiți. Iar juriul m-a șocat prin niște alegeri penibile.

Aceeași lipsă de interes se manifestă nu numai față de filme. Cărțile se îngălbenesc pe rafturile librăriilor în așteptarea unui cititor pasionat. Muzeele sunt goale. Teatrele încheie parteneriate cu diferite instituții pentru a supraviețui. În schimb televiziunea deține locul suprem cu discuții și promisiunii roz în an electoral.

Deci filmul Hunger Games la Tulcea poate fi văzut cu sala goală. Ceea ce nu este o laudă, este o ironie amară a realității din România. Dar el este un film bine realizat, care în limita posibilităților respectă narațiunea cărții. M-a fascinat mai ales modul în care realizatorii au pus în evidență camera de control a Creatorilor de joc. Trebuie să recunosc că atunci când am citit cartea n-am dat prea multă importanță acestui aspect: oamenii din capitoliu( creatorii de jocuri) dirijează evoluția spectacolului. Dar să-i vezi la lucru, să vezi pe chipurile lor satisfacția creării unor monștrii mutanți care vor avea un rol hotărâtor în stabilirea învingătorului (adică care tânăr rămâne în viață), e șocant.

La fel ca și sala goală.  Iar acum îmi vin în minte cuvintele: UN POPOR FĂRĂ CULTURĂ ESTE UN POPOR UȘOR DE MANIPULAT (Immanuel Kant). Oare de ce?

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

3 gânduri despre „La cinema cu Hunger Games(Jocurile Foamei)

  1. Armand Aprilie 6, 2012 la 5:02 pm Reply

    Aveti perfecta dreptate.Si Kant avea dreptate…Oamenii sunt extrem de grabiti.Parca a intrat dracul in ei.Isi cheltuie fiecare clipa pe prostii ca sa-si satisfaca placeri marunte.Astazi totul se invarte in jurul banilor si a sexului.Cum sa-mi pierd eu o ora citind un Dostoievski? Oooo…nuuu…trebuie sa ma intalnesc cu GAGICUTZA mea la o COLA si sa-i arat ce telefon mobil mia-m tras.Doamna,am fost scarbit de societatea in care am trait.De aceea am si plecat din tara.Dar vai.Aici e la fel.Tinerii sunt la fel…

    • violetabalan Aprilie 6, 2012 la 7:07 pm Reply

      Oh, acest lucru(faptul ca si afara tinerii sunt la fel) e dezarmant. Aveam o alta impresie. Dar probabil societatea in care traim ne vrea agitati, lipsiti de cultura, limitati in multe domenii. Pacat!

  2. Armand Aprilie 6, 2012 la 5:03 pm Reply

    rectific…mi-am in loc de mia-m!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton