Povestea unui pui de lebădă

În Tulcea e ger. Și cel mai bine se simte dimineața, când termometrul de la sensul giratoriu spre poliție arată multe grade sub zero. Lacul Ciuperca, proaspăt renovat și cu o fântână arteziană de vreo 30m, e înghețat ca la Polul Nord. Primăvara, vara sau toamna se adună multe lebede doar să se odihnească în drumul lor spre  Delta Dunării.

Dar acum, dintr-un articol de ziar, am înțeles că în Deltă este ca în Siberia. Lacuri înghețate, zăpadă cam peste tot iar Dunărea s-a transformat într-un imens iceberg. E de înțeles de ce păsările își caută adăpost în alte locuri. Și cred că în drumul lor spre zone mai bune,  o lebădă s-a rătăcit. Sau poate n-a mai putut zbura din cauza frigului, sau a vântului tăios… Cauze pot fi multiple. Cert este că astăzi întorcându-ne de la serviciu, pe malul înghețat al Lacului Ciuperca am găsit un pui de lebădă. Singur, stingher, speriat de oameni și de mașini.

Am oprit și am început să ne întrebăm unde am putea să-l ducem, pentru că peste noapte temperatura scăzută îi poate veni de hac, pentru că mâncarea lipsește cu desăvârșire și din câte am văzut nu poate nici zbura, deși nu pare să fie rănit. Gonit de un om ce a încercat să-l facă să zboare, s-a dus până în mijlocul străzii și s-a așezat. Mașinile au frânat și l-au ocolit, dar pericolul rămânea.

Am încercat să găsim numărul Gărzii de Mediu. Mi-am amintit că s-a vorbit odată despre poliția animalelor, dar fie a fost numai o intenție, fie n-a ajuns informația la noi.  Căutând soluții am început să sunăm prietenii sau familia.

Orice problemă are cel puțin o soluție – am învățat la matematică și în nici un caz nu puteam abandona. Așa că am urcat lebăda în mașină ( cu ajutorul soțului și a unui trecător cu inimă mare) și am plecat. Oscilam între a o duce la Garda de mediu(deși nu știu dacă au unde să țină păsări rătăcite), la Primărie pentru a primi măcar îndrumări și… Centrul Muzeal Ecoturistic Delta-Dunării. Și aceasta a fost ultima alegere unde lebăda rătăcită  a găsit un adăpost, ceva de mâncare  alături de suflete mari. Mulțumim Doamnei Directoare.

Am scris acest articol nu ca să mă laud.  Eu cred că n-am făcut decât să salvez un suflet, însă sentimentul pe care încă îl trăiesc nu am cuvinte să-l descriu. Din acel moment râd, mă bucur de nimicuri și am aceea mulțumire sufletească pe care o simți doar când faci un BINE.

  

Tag-uri:, ,

3 gânduri despre „Povestea unui pui de lebădă

  1. mishu jamie Februarie 9, 2012 la 6:08 pm Reply

    Bravo!

  2. RoSurf Network Februarie 12, 2012 la 12:43 pm Reply

    Salutare,

    Reprezint echipa sitului http://www.rosurf.net si am venit cu o propunere.
    Doriti ca site-ul dumneavoastra sa fie mai vizitat, sa apara in motoarele de cautare mai rapid?
    Noi te putem ajuta GRATIS! Nu se percepe nici o taxa! La activarea contului primesti 5000 credite pentru situl tau,
    iar in fiecare zi se ofera bonusuri aleatorii.
    Daca doresti sa iti promovezi situl GRATIS, viziteaza http://www.rosurf.net .
    ATENTIE: ACEST MESAJ NU ESTE SPAM!!! DORIM CA TOTI UTILIZATORII SA BENEFICIEZE DE PROMOVARE GRATUITA!

    Cu respect,
    RoSurf Network

  3. prototype9411 Februarie 16, 2012 la 8:36 pm Reply

    Frumoasa lebada.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton