Despre dușmani

Relațiile între oameni sunt complexe. Dar dacă stăm bine și ne gândim pot fi împărțite în trei mari categorii(simple):

1. Categoria oamenilor prieteni, din care fac parte cei apropiați, indiferent că sunt din familie, colegi de birou, școală, vecini, etc.

2 Categoria oamenilor dușmani, care pot fi  și dintre cei apropiați, din familie, colegi, vecini, etc.

3. Categoria oamenilor indiferenți, din care fac parte oamenii pe lângă care treci pe stradă, te lovești în autobuze și magazine și cu care nu împarți niciodată nimic.

Se spune că pe dușmani trebuie să-i ierți.

E ușor de spus dar greu de făcut. De ce? Pentru că dușmanii au ca principal scop să te îndepărteze din calea lor, să-ți facă viața mizerabilă, să te descrediteze ca om, să te reducă la stadiul simplu de legumă.

Să reușești să treci cu bine peste toate aceste ”minusuri” să zâmbești atunci când îți vine să plângi, să devi surd în fața cuvintelor care jignesc sau să închizi ochii în fața imaginilor defăimătoare, presupune în primul rând să deții controlul asupra ta. Este mult mai ușor să te lași pradă furiei, să suplinești lipsa de aer datorată enervării prin întoarcerea cuvintelor jignitoare tot cu jigniri, prin aruncarea fulgerelor prin priviri. Senzația de eliberare sau mândria câștigării ”partidei” durează câteva secunde, dar de cele mai multe ori gustul amar al confruntării rămâne, la fel ca și ecoul evenimentelor (cuvinte sau scene).

Sau poți aplica metoda lui Paul McKenna. Să-ți ”reconfigurezi” dușmanul: în primul rând să-i pui nas de clovn, să-i desenezi un ochi care plânge și altul care râde, să-i faci un păr imposibil asortându-l cu un rînd de haine ce stârnesc râsul, ca apoi să-l condamni la lipsa culorilor. Să-l transformi într-o imagine veche alb-negru și să-i îndepărtezi poza până nu mai rămâne decât un punct minuscul.

S-ar putea să includem ura în catalogul medical?  Pentru că unii oameni se nasc cu ea la nivel patologic și devine chiar țelul vieții lor. S-o hrănească indiferent cum și cu ce. Și cu cât crește în intensitate (alimentată binențeles și de o serie de factori externi) cu atât devine mai puternică și mai perfidă. Domină ființa umană până când o distruge. Atunci se declară învingătoare. Și câștigă întotdeauna (sub forma bolilor, a pierderii celor dragi, a distrugerii corpului gazdă).

Pentru a nu deveni victimele colaterale ale celor care se închină zeului urii, cred că pilda lui Oscar Wilde este bine-venită.

”Întotdeauna să-ți ierți dușmanii. Nimic nu-i deranjează mai mult decât acest lucru.”

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton