Cu un picior în groapă

Citesc presa și mă îngrozesc.  Americanii din SUA suferă din ce în ce mai cumplit de pe urma acestei crize mondiale nenorocite. Analiștii economici se întreabă cu înfrigurare dacă euro mai apucă Crăciunul. Ministerul de externe britanic cere ambasadelor din Europa din zona euro să fie pregătite pentru a-și salva oamenii în caz de revolte. China e o bulă economică care se poate sparge în orice moment. Ungaria se clatina. Spania și Italia se cutremură, Austria recomandă băncilor prudență și restrângerea activităților în unele țări… Nu sună bine deloc. Iar Iranul, ca să fie ”moțul” din vârful tortului , amenință că va ataca Israelul și Turcia, în situația în care va fi atacata de americani sau englezi.

Deci, stimați locuitori ai frumoasei planete pământ suntem cu un picior în groapă și unii chiar zic că vom intra cât de curând cu totul.

Soluția? Asta este cea mai dificilă întrebare. Cât despre răspuns ce să mai zic… Am senzația că lipsește cu desăvârșire. Și atunci ce ne facem? 

Dacă ne uităm un pic printre filele istoriei, observăm că marile crize economice au fost urmate de războaie. Evoluția omenirii se pare că se face în ritmul acestui ”dans”: un pas înainte, doi pași înapoi. Cârcotașii spun ca un nou război este singurul care ne poate scoate din cercul deziluziei în care ne învârtim de câțiva ani. Alții spun, tot legat de un viitor razboi că istoria păstrează cea mai bună dovadă a necesitații lui pentru a scoate lumea din impas și criză. Dar mi se pare terifiant! Să fie nevoie de un război pentru a ne rezolva problemele mondiale, să fie nevoie să moară oameni nevinovați pentru ca omenirea să aibă un viitor? Toate războaiele de pe acesta planetă înscrise în paginile istoriei au devastat popoare și civilizații, au înscris tabelele victimelor colaterale. E greu de înțeles teoria necesității unui pas înapoi pentru a putea în viitor, face alți pasi înainte. 

Sper însa ca omenirea a ajuns totuși la înțelepciunea necesară de a evita o catastrofă, de a-și canaliza forțele pentru a lupta împotriva naturii dezlănțuite, de a nu face acei stupizi pași înapoi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton