Mândria de a fi român

Fără îndoială vremurile sunt tulburi iar oamenii plutesc în derivă fără a avea o țintă de atins. În fața atâtor schimbări, unele bune, altele mai proaste decât cele dinainte, omul de rând nu poate fi decât derutat. Poate așa se explică și reținerea lui vis-a-vis de declararea  naționalității, de faptul că este român. În omul de rând se naște involuntar duplicitatea : îi este rușine să fie român în momentul în care imaginea lui este asociată cu cea a hoților din magazinele tărilor occidentale, a violatorilor din capitalele europene, a cerșetorilor de pe marile străzi ale metropolelor din Europa, a pungașilor, borfașilor, proxeneților… și lista poate continua.

Dar din când în când prinde curaj și ridică capul, în momentul în care există oameni străini de România care îndrăznesc să laude această mică dar fermecătoare țară. Nu poți să nu fi mândru că ești român când îl vezi pe Prințul Charles al Marii Britanii iubind cu patos tradiția și satul românesc. Documentarul ce va fi difuzat pe 30 octombrie la Travel Channel la ora 20,30 . http://www.gandul.info/interviurile-gandul/probabil-cel-mai-frumos-film-despre-romania-wild-carpathia-sau-cum-a-facut-printul-charles-din-tara-noastra-bijuteria-coroanei-8890126 m-a făcut să fiu mândră că trăiesc în țara Wild Carpathia.

În călătoriile pe care le-am făcut în concedii, am ajuns să descopăr frumusețea acestor plaiuri, să iubesc nebunește muntele, să visez la ideea de trăi pe acele meleaguri, într-o căsuță de lemn, cu familia alături în fața unui șemineu în care lemnul de brad trosnește împrăștiind miresme fantastice.

Întotdeauna când mă apropii de munți simt o descătușare a lanțurilor ce-mi încorsetează corpul, eliberarea și spulberarea tuturor grijilor și problemelor de zi cu zi. Abia atunci simt că încep să trăiesc cu adevărat.

Cred că suntem printre puținii oamenii cărora natura le-a oferit de toate: mare, munte, câmpie, deal, lacuri, fluvii, o deltă. Deci ne putem considera foarte norocoși.

Dar suntem însă extrem de ghinioniști pentru că nu am învățat să apreciem adevăratele valorii, să luptăm cu dinții pentru a apăra ceea ce ne aparține și  să punem binele general înaintea celui personal. Am uneori senzația că românii suferă mai mult decât restul europenilor de boala egoismului și a individualismului. Dorința românilor de îmbogățire este mare (și poate până la un punct este normală), dar când faci din asta un țel prin care calci totul în picioare, în care munca este privită ca un lucru rușinos, lucrurile nu se îndreaptă spre făgașul normal.

Dar să revin la Romania.

Nu iubesc apa la fel de mult cum iubesc muntele și de multe ori m-am întrebat cum pot rezista turiștii să stea la cort, în mijlocul tânțarilor și a sălbăticiunilor de pe canalele Deltei Dunării, cu undița în mână ore întregi și să audă numai păsările, vântul și eventual zgomotul unei bărci care trece lin pe acolo.  Dar în această toamnă târzie, privind de pe vaporul pasager apusul soarelui reflectat în apa Dunării, am înțeles. Liniștea și aerul curat din Delta Dunării fac cât tot aurul din lume.

E nevoie de o concluzie? Poate că n-ar strica să ne mândrim mai mult că suntem români, să iubim ceea ce natura ne-a dat cu atâta mărinimie și să încercăm să găsim o cale prin care să așezăm această minunată țară pe drumul drept în care să trăiască oameni fericiți și MÂNDRI CĂ SUNT ROMÂNI.

Tag-uri:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton