Temeri de părinte

Să fi părinte e frumos, sublim… dar uneori și extrem de greu. Mai ales în momentul în care realizezi că vine vremea în care trebuie să-ți descătușezi brațele protectoare și să lași puiul să ”zboare”.

În drum spre serviciu azi dimineață am văzut, ca în fiecare zi de altfel, trenul Săgeata Albastră (Sau nu se mai numește așa?) în gară pregătit să plece spre Capitală. Numai că azi dimineață am văzut și multă lume pe peron, lucru care nu se întâmplă prea des. Procentul mare de tineri mi-a amintit că peste două zile se deschid porțile universităților, iar mulți dintre ei cu bagaje mici și mari, se pregăteau să părăsească a noastră mică urbe. Din grupul oamenilor de pe peron  nu lipseau părinții.

Primul moment a fost nostalgic. Mi-am amintit cum plecam în fiecare toamnă la facultate, cum tata în special, ne conducea și cum ofta la gândul că iar rămân singuri. A urmat apoi șocul unei revelații, aceea că acum sunt părinte și într-o zi puiul meu va pleca și el pe alte meleaguri. Sincer, mi s-a strâns inima și m-am întrebat cu groază ” Cum o să suport?”

M-am gândit imediat la o soluție, (ca și cum acest lucru se poate face doar bătând din palme!): facem un schimb de apartamente (nu se poate să nu existe cineva în orașul acela mare care să vrea să se întoarcă la rădăcini)și atunci băiatul meu nu va avea nevoie de cazare la cămin, sau gazdă, de plimbări interminabile cu genți și sacoșe de voiaj, de despărțiri ca cele pe care le-am văzut azi în gară. Mi-am și imaginat cum ar fi, să-l aștept să vină de la facultate, să povestim despre cursuri și profesori. Euforia însă nu a durat prea mult pentru că am ”văzut” și cealaltă față a monedei. Fața prin care eu îi îngrădesc libertatea copilului meu, prin care poate indirect dar continui controlul asupra vieții lui, prin care încercând să-i asigur confortul unor elemente îi barez șansele de a lua decizii și de a se confrunta cu greutățile vieții. Pentru mine, ca părinte, o asemenea perspectivă sună bine, dar pentru el, pentru formarea lui ca adult? Scăpat din ”cătușele” părinților un tânăr poate fi euforic în primele zile, săptămâni sau luni, dar apoi inevitabil se confruntă cu greutățile și deciziile pe care le ia. Iar un tânăr trebuie să învețe să suporte consecințele deciziilor luate. Iar noi părinții, trebuie să învățăm să suportăm despărțirile, pentru binele copilului, chiar dacă cu siguranță sunt dureroase.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton