Povești din viața. Povestea lui Nucu

Nucu a avut o copilărie absolut normală, oferită de părinții săi de condiție medie, dar cu principii sănătoase de viață. Ca orice copil tentația de a face năzbâtii (de fapt de a explora mediul înconjurător) l-a pus în situații mai puțin favorabile, care uneori se terminau cu pedepse nu prea aspre dar destul de dureroase pentru el ( Una dintre ele – două zile nu mai avea voie afară!). Supărat pe situație și pe faptul că colegii și prietenii lui parcă îi faceau în ciudă țipând și râzând mai tare în timp ce se jucau în spatele blocului, i-a venit o idee. Aceea de-a minți. De-a căuta o scăpare în minciună. Astfel traseul sinuos al minciunilor a început să fie parcurs cu fiecare ocazie. La început a testat reacția adulților și văzând că a ținut în anumite situații a continuat și a perseverat.

Deja la adolescență Nucu se putea declara un expert în minciuni din ce în ce mai gogonate dar ”îmbrăcate” cu puțin adevăr elegant. Odată cu evoluția lui au evoluat și minciunile, devenind deja a doua natură, constituind drogul zilnic fără de care nu putea trăi. S-a ajuns chiar în situația ciudată în care indiferent ce spunea nu mai era crezut, pentru că lumea din jur deja își formase propria părere cu privire la vorbele lui Nucu. Izolarea a fost una din primele pedepse – cadoul adus de minciună. A urmat apoi momentul în care a depășit propria graniță dintre adevăr și minciună. Ca în final totul să devină atât de complicat încât se încurca în minciuni uitând pe unde s-ar fi putut ascunde adevărul.

Nucu este singur, trist și debusolat. Nu mai are prieteni pentru că una din legile prieteniei este încrederea reciprocă. Deja minciuna este pentru Nucu o a doua existență, pentru a ajuns să creadă în propriile minciuni. Minciuna poate fi un drog ce distruge viața unui om. Și dacă pentru drogurile adevărate există terapii și tratamente, pentru minciună…totul depinde de voință, care adoarme în momentul în care îți clădești viața pe minciuni. E asemeni unui castel din cărți de joc, frumos colorat, impunător, dar care la prima adiere de vânt se năruie.

Minciuna distruge relații și ”schilodește” sufletește oamenii. Minciuna rănește mai adânc decât adevărul, pentru că se adaugă dezamăgirea, durerea, prăbușirea idei formate desimaginii unui om.

Cum recunoști un om care minte?

– se eschivează de la răspuns;

-clipește mai des;

– evită să te privească în ochi;

-se schimbă tonalitatea vocii;

– tic nervos al buzelor;

-mișcări anormale ale mâinilor, picioarelor, capului;

-zâmbet forțat;

-încordarea inexplicabilă pe care o simți în momentul în care vorbește.

SFATUL lui Nucu: Nu există minciuna perfectă. Întotdeauna cineva, cândva, undeva va descoperi adevărul. Minciuna este asemeni unui cuțit înfipt în inima unui persoane. Și doare al naibii de tare!

Tag-uri:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton