Povești din viață. Povestea Nadinei.

Povestea Nadinei începe cu ceva timp în urmă, pe vremea când România se afla sub conducerea Partidului Comunist Român și a Conducătorului său iubit. Povestea Nadinei nu are nimic spectaculos, poate fi chiar povestea multor oameni care s-au născut în anumite vremuri și s-au trezit aruncați (fără voie dar cu speranțe doldora) într-o altă lume.

Nadina se pregătea să își ia diploma de bacalaureat și totodată să ia cea mai importantă decizie din viața ei. Ce facultate va urma? Pentru că provenind dintr-o familie de intelectuali, mama profesoară, tatăl militar de carieră, fratele avocat, nici nu se punea în discuție îndrumarea ei spre un alt drum decât cel care avea la capăt firma unei facultăți. Și, pentru a nu-și dezamăgi familia Nadina a dat la drept. Dar în acele vremuri, admiterea la facultate era o adevărată odisee. Puține locuri, iar candidați cu duiumul. Și programa pentru admitere era diferită: Filozofie (dar numai anumiți filozofi, atenți selecționați) și programa partidului. Dacă cu filozofia lucrurile au stat oarecum mai bine, la programa partidului Nadina a dat-o în bară. Pentru că după ce a citit-o de câteva ori a fost ferm convinsă că repetă aceleași idei la nesfârșit schimbând din când în când cuvintele. Rezultatul? A picat cu brio. A urmat apoi un tur de forță de meditații la matematică și fizică și a intrat la Facultatea de mecanică din cadrul Universității București. Anii studenției, împărțiți între revoluție și început de democrație au fost frumoși și plini de viață. Întoarsă însă în orașul natal, cu diploma de inginer și cu o tolbă plină de vise și speranțe, avea să dea ochii cu realitatea industrială generată de noua democrație. Nu și-a găsit loc de muncă în nici o fabrică, uzină sau atelier din orașul natal. Încet încet, visele iau locul dorinței de supraviețuire, a ”foamei” după un job și acceptă un loc în învățământ. Descoperă repede că de fapt îi place, ambiționându-se chiar și ca suplinitor să-și facă datoria de profesor de chimie. Și reușește să-și apropie elevii, colegii și să-și facă un renume. Dar diploma de inginer îi aduce aminte din când în când că s-a pregătit pentru o cu totul altă carieră și înțelege că toată viața va fi o intrusă pe un teritoriu străin. După ani de practică la catedră, renunță brusc, pentru un post la o uzină(dar nu de inginer). Vis parțial împlinit. Lucrurile merg bine câțiva ani, apoi economia de piață ”mușcă” puternic din ”pâinea” produsă de fabricile românești. Restructurări, vise pierdute, speranțe năruite.

Și Nadina decide să o ia de la capăt într-un alt job. Un job în care învață din nou, care n-are legătură cu pregătirea ei, dar care-i stârnește ambiția și dorința de a face față.

Privind în urmă Nadina nu poate scăpa de sentimentul vieții irosite, a anilor de facultate pierduți în van și înțelege că ideea de policalificare ( sau cum s-o mai numi acum) este o prostie. Pentru a realiza o carieră ai nevoie de timp, pasiune și perseverență. ”Plimbarea” de la un job la altul nu îți asigură decât supraviețuirea zilnică, eventual împlinirea unor vise mai puțin însemnate.

SFATUL Nadinei: Alegeți-vă un job și încercați să-i fiți fidel toată viața. Nu poți realiza performanțe decât bucurându-te în zilele de succes sau ambiționându-te în zilele amare. Găsește o modalitate de a depăși orice obstacol care se așează între tine și job. Privește în jur. Cine are succes ( profesional și material)? Oamenii dedicații muncii lor și care fac din asta o pasiune.

Atenție ce alegeri faci. Succes!

Tag-uri:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton