Povești despre cărți

După ce o perioadă m-am ”delectat” cu cărți motivaționale, am decis să fac o pauză și să emigrez din nou în lumea imaginară a lui Stephanie Meyer (O…nu cea populată de vampiri ! Ei au luat o pauză…e vară, e cald, soare… foarte mult soare….) și la polul opus, în lumea cât se poate de reală (demult apusă, este adevărat), a gheișelor lui Arthur Golden.

Gazda, cartea mai puțin cunoscută a lui Stephanie Meyer, are o altă nuanță decât cele ce fac parte din Saga Amurg, cu care a devenit celebră. Există însă o legătură între cele două romane, care mă duce cu gândul la semnificația pe care o reprezintă elementul nativ (indienii) pentru poporul american și în special pentru autoare. Se pare că ea este o iubitoare a acestora. Dacă în Twilight îi transformă în lupi și le acordă dreptul de-a proteja fețele-albe, în Gazda, numele vindecătorilor ( personaje din altă lume, o nație ciudată de extratereștrii)  aduce foarte mult cu numele indiene băștinașe (Fords deep Waters=Cel-Care-Trece-Prin-Ape-Adânci).

Romanul vorbește de iubire, despre ceea ce înseamnă să fii om, despre lupta interioară amplificată de lupta pentru supraviețuire. Despre omenie, milă și iubire, suflete rătăcitoare și suflete invadatoare. Cartea nu se mai bucură de sprijinul vieții cotidiene (cu elementele ei indispensabile), dar beneficiază însă din plin de elemente fantastice, de situații inedite și de ritmul alert al luptei pentru supraviețuire.

Din postarea de pe Facebook a autoarei am înteles că în 2013 vom vedea filmul Gazda pe marile ecrane. Și am mai înțeles că a luat o pauză în lumea vampirilor, părăsindu-i momentan ( aviz amatorilor care se întreabă când vor putea citi Midnight Sun).

La polul opus, pentru că este cutremurător de real, se află cartea pe care o citesc  în acest moment – Memoriile unei gheise- de Arthur Golden. Viața sărăcăcioasă, privată de multe elemente, dar totuși fericită,  a unei fetițe frumoase și istețe într-un sat de pescari, alături de tatăl bătrân și obosit și mama bolnavă, nu pot decât să te întristeze. Dar decizia tatălui de a-și vinde fetele, te umple de durere și revoltă.

Așa începe povestea unei gheișe, care deprinde arta  seducției, prin cântec, dans, kimonouri colorate, cuvinte meșteșugit alese și muncă foarte multă muncă. Poate nu degeaba  se spune că o gheișă, este o operă de artă în mișcare, iar lumea ei este acoperită de valul misterului și  închisă privirilor indiscrete.

 

 

Tag-uri:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton