A doua realitate-Volumul II, Fragment

… Păreau destul de încurcate legile cosmice ce guverneau această lume. Însă gândul că Gallo împreună cu armata lui, ajutați de semenii mei, continuă să mă vâneze, îmi crea un disconfort aflat în creștere până la nivelul de panică. Poate trebuia să-i spun lui Ral despre temerile mele, dar am tăcut. Frica pe care o simțeam acum, părea de o intensitate mai mare decât cea din lumea din care veneam. Știam și de ce. Acolo totul, dar absolut totul îmi era cunoscut. Era un câmp de bătălie care nu avea secrete pentru mine, descoperit, pentru că știam cum să folosesc ceea ce mă înconjura. Orice lucru sau ființă, cu puțină abilitate, putea deveni un aliat. Aici însă…o mare necunoscută. Ral spunea că mă apără, dar uita că eram o necunoscută pentru el. Reacțiile și gândurile mele, formate în lumea de acolo, îl surprindeau. Poți apăra ceva sau pe cineva pe care nu îl cunoști? Da, m-ar fi combătut spunând că mă cunoaște destul de bine. Gândurile, amintirile, dorințele îmi fuseseră expuse pe tavă în mintea lui, dar reacțiile, manifestările pur umane? Aici trebuia să recunoască că este în ceață.

– Spune-mi ce gândești, mă trezi vocea lui.

– Nu cred că mă poți apăra, am spus dintr-o răsuflare.

– De ce?

Oare se gândea și el la același lucru, căci nu era întrebarea sau comentariul la care mă așteptam.

– Pentru că este vorba de o perioadă prea lungă de timp. Vor găsi o breșă, ca să ajungă la mine.

– Și? întrebă simțind că mai aveam ceva de adăugat.

– Pentru că nu mă cunoști așa de bine, cum crezi, ca să-mi poți anticipa reacțiile și gândurile.

–  Te cunosc mai bine decât îți dai tu seama. Am explorat fiecare colțișor al minții tale, nu cred că mi-a scapat ceva, știu cum ai căzut la grădiniță și a trebuit să fi operată la cotul stâng, unde de altfel ai și o cicatrice, știu unde te-ai căsătorit cu Mihai, știu care au fost primele cuvinte ale Ioanei când a vorbit….făcu o pauză ca să-mi lase timp să respir, să mă adun după ce le pronunțase numele celor care erau adevărate răni vii în mintea mea… dar ai dreptate, reacțiile tale sunt pur pământene și nu le pot anticipa. O să învăț din mers, la fel ca tine. Dar asta nu înseamnă că nu te pot apăra….

….. Oricât încerca Ral să mă convingă că sunt frumoasă, în fața Alteei nu aveam nici o șansă. Alteea mă întrecea de mii de ori.  La gâtul ei alb și lung puteam admira nelipsitul colier inimioară, simbolul apartenenței la familia lui Ral.

 Îmi adresă un zâmbet cald.

– Pot să te îmbrățișez? mă întrebă suav. Așa se salută prietenii în lumea ta, nu?

Dar prietenii din lumea mea nu arată așa ca ea, aș fi putut spune cu sinceritate. Mi-am înghițit însă cuvintele.

– Binențeles, am răspuns în schimb, deschizând brațele.

– Și Bea?

– A plecat aseară cu Hallo la Dalat.

– Ce-i Dalat? am întrebat, curioasă să pătrund în secretele lumii mele adoptive.

– Dalat este un centru de regenerare, asemeni unei stațiuni balneo din lumea voastră, îmi explică amabil Bin.

În fosta mea lume în asemenea stațiuni se tratau diferite boli ale trupului fizic. Mirarea era cu atât mai mare cu cât îmi aminteam de ultima discuție cu Ral în care îmi explicase mica importanță pe care o dau ei corpului fizic. Și în plus darul lui Ral, de a crea substanța care vindecă corpul, nu făceau lucrurile mai clare.

– Suferă de ceva?

– Nu în sens fizic, se grăbi Ral să mă lamurească. Câmpul energetic a lui Hallo suferă din când în când de fisuri mari, care depășesc puterea lui Bea de a le reface.  

– De ce se întâmplă asta?

–  Se pare că în trecut câmpul energetic a aparținut unui om din armata lui Gallo. Cel care vorbea era Bin, dar vedeam privirea lui Ral care-mi studia reacția. Toți oamenii din Garda lui Gallo fac, la intervale regulate de timp, călătorii în lumea voastră. Cei mai mulți se întorc cu informații prețioase, fără ca corpul lor să aibă de suferit. Se pare că acest om, posesorul câmpului energetic a lui Hallo, a pățit ceva acolo, corpul lui fiind parțial distrus când s-a întors. Au încercat să-l vindece, fără să se gândească că și energia lui avusese de suferit. De obicei cei care plecă își iau numai corpul fizic cu ei. Acesta și-a luat și câmpul energetic, ceea ce i-a dus cu gândul că poate nu a vrut să se mai întoarcă. Un lucru ciudat. Nimeni nu mai încercase așa ceva și Gallo a fost șocat și furios când a înțeles.  A hotărât să-l distrugă, să-i distrugă corpul fizic și câmpul energetic, considerându-l un pericol. Corpul l-a distrus foarte ușor, dar cumva, nu a reușit să distrugă câmpul energetic. Doar i-a provocat leziuni, găuri și mai mari. Lucrurile și-au urmat cursul obișnuit, iar acel câmp parțial distrus s-a materializat într-un copil slab și plăpând fizic. Bea suferă cumplit pentru că sufletul ei pereche are câmpul energetic ciuntit și se încăpățânează să-l salveze.

Bin tăcu privind cu ochii triști undeva în gol.

Ral continuă povestea surorii lui.

– Dar din păcate câmpul lui se consumă din ce în ce mai repede. Probabil într-un an sau doi nu va mai fi nimic. În schimb Bea, este foarte hotărâtă să nu  renunțe. E convinsă că va găsi o soluție să-l salveze. Furia ei vine și din faptul că consideră ceea ce i se întamplă lui Hallo, ca fiind nedrept. Nu înțelege de ce trebuie să plătească el pentru greșelile acelui om. Ea se revoltă practic împotriva unei legi a universului iar coșmarurile lui Hallo o înverșunează și mai tare.

– Coșmaruri? am întrebat neștiind ce semnifică acest lucru în lumea lor.

– Da, îmi răspunse Ral. Hall are momente în care străbate efectiv granița dintre cele două lumi, când corpul lui fizic îi cere să rămână alături de Bea, iar corpul material, energia reminiscentă, adică rămășite din memoria celuilalt îl forțează sa treacă dincolo….

A doua realitate – Volumul II se găsește la librăriile din Tulcea și  Brașov și pe librăria virtuala a editurii, la adresa http://www.daruieste.eu/cumpara/a-doua-realitate-vol-ii-1239509. Tot aici o găsiți și în format digital http://www.daruieste.eu/cumpara/a-doua-realitate-vol-ii-format-digital-1321256.

Pentru cei care nu au citit A doua realitate volumul I, ea este disponibilă pe site-ul editurii in format digital GRATIS.

Tag-uri:, , , , ,

2 gânduri despre „A doua realitate-Volumul II, Fragment

  1. narit Iulie 13, 2011 la 12:36 pm Reply

    Citit, plăcut… întrebarea mea este: cum merge vol. III? Nu am uitat de promisiunea postării vol.1, mai aşteptăm doar puţin…

  2. violetabalan Iulie 13, 2011 la 6:32 pm Reply

    Înțeles, notat… volumul III este gata dar va apare spre sfărșitul lunii octombrie. Acestea sunt cuvintele de ordine ale editurii.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton