Ipoteză despre cauză și efect

O veste a răvășit cercul oamenilor cu care mă aflam astăzi. O cunoștiință, suferind de mult timp de cancer generalizat s-a stins din viață. Deși situația respectivului era destul de gravă fiecare dintre noi a sperat într-o minune, într-o regresie a bolii și o vindecare miraculoasă. Din păcate nu s-a întâmplat așa. Acum ne-a mai rămas doar să-i spunem să se odihnească în pace!

Acest eveniment trist a generat însă o discuție pe tema cauzelor apariției cumplitei boli. Se pare că fiecare dintre noi deține în organism aceste celule canceroase care sunt inactive până într-un moment. Și care ar fi acel moment? Ce declanșează boala care îmbolnăvește încet dar sigur tot organismul?

Părerile au fost împărțite: unii au acuzat alimentația plină de chimicale, alții poluarea care sufocă și obligă organismul ”să se apere” prin reacții negative. Un prieten însă a avut o altă teorie. Deși nu este nouă ( e plin internetul de articole pe această temă), modul în care el a prezentat situația m-a pus pe gânduri. Teoria lui (care de fapt este a multor oameni) susține că îmbolnăvirea se produce datorită fisurilor care apar în câmpul energetic uman. Aceste fisuri (sau decolorări după alții) se produc cu mult înainte ca organismul să manifeste boala, dar majoritatea oamenilor nu au capacitatea de a le ”vedea”.

Energia ce înconjoară corpul uman trebuie să se găsească în echilibru. Pacea interioară, liniștea, calmul și iubirea sunt elementele care asigură echilibrul. Dacă apare un surplus undeva (de nemulțumiri de exemplu, care generează automat stres), se produce dezechilibrul. Surplusul poate fi și de prea mult bine, grijă exagerată pentru propria persoană, ignorarea celor din jur, etc. De aceea se spune că pentru a-ți păstra echilibrul trebuie să trăiești în prezent (care reprezintă mijlocul între ziua de ieri-trecut și ziua de mâine-viitor. Tot ca un element de echilibru, la adult, centrul de greutate se găsește la nivelul planului transversal situat deasupra simfizei pubiene și a organelor genitale.

Teoria  propusă de prietenul meu a stârnit zeci de întrebări din partea celor ce ascultau.

Ce înseamnă să trăiești în prezent?

A trăi în prezent înseamnă exact asta, să trăiești în prezent, să nu te lași ancorat în trecut, dar nici să nu ”începi să plutești” în viitor. Prezentul este de fapt starea de echilibru între trecut și viitor și noi toți căutăm echilibrul, nu-i așa? Deci a trăi în prezent înseamnă a trăi în… echilibru efectiv (cu tine și cu lumea înconjurătoare).

Cum afectează câmpul energetic faptul că ne facem planuri de viitor?

Faptul că ne facem planuri de viitor nu ne afectează câmpul energetic, deoarece planurile de viitor le facem la un anumit moment al prezentului. Ceea ce produce discontinuități în câmpul energetic este trăirea în viitor, adică momentele in care ne consumăm nervii deoarece vedem că planurile noastre nu se realizează în timpul și forma proiectată de noi. Acestea sunt momentele în care se produc fisuri în câmpul nostru energetic, iar cu cât momentele sunt mai numeroase, cu atât fisurile se adâncesc, devenind adevărate găuri.

Care este legătura între slăbirea câmpului energetic și boală?

Exact momentul de care vorbeam la sfârșitul răspunsului anterior, adică fisura devenită gaură în câmpul energetic înseamnă apariția bolii.

Cum se comportă un om care riscă să se îmbolnăvească într-un viitor apropiat sau îndepărtat?

Sunt foarte ușor de recunoscut. Sunt cei care nu sunt niciodată mulțumiți de ceea ce au, cei care mereu ”le tună și le fulgeră”, sau vorba unui cântec ”pentru ei viata este mereu o zi de Luni, Duminica fiind doar o Himera”. Sunt cei pe care-i vedem mereu cu o grimasă pe față, chiar dacă nu-i doare nimic… și exemplele pot continua.

Ce să facem ca să nu ne îmbolnăvim?

Răspuns foarte simplu (teoretic): Să trăim în prezent.

Răspuns mai complex: Să nu ne irosim prezentul (pentru că timpul curge ireversibil) cu ”hrănirea” orgoliului, cu interminabilele întrebări ”De ce mi s-a întâmplat chiar mie?”, ”De ce el are și eu nu?”, ”De ce el poate și eu nu?”, etc. Procedând astfel, ne consumăm pe toate planurile și nu ne mai rămâne timp să trecem la fapte. Adică să ne canalizăm energia în îndeplinirea visurilor propuse, fără a ”trage cu ochiul” în ”grădina vecinului”.

Acestea sunt doar câteva din răspunsurile pe care le-am primit și care m-au pus pe gânduri.

Aveți voi alte răspunsuri (sau întrebări)?

Tag-uri:, , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton