Oglindă, oglinjoară…

Cel puțin odată pe zi ne uităm în oglindă. Dar ce vedem? De cele mai multe ori lucruri care nu ne plac (părul prea scurt sau prea lung, rebel sau lins, ochii mari sau prea mici, corpul slab sau gras, îmbrăcămintea prea largă sau…prea mulată… Puteți completa la comentarii iar eu adaug în articol :))

Toate aceste observații mai mult sau mai puțin pertinente, alături de altele mai profunde (precum cele legate de capacitățile intelectuale) formează așa numita IMAGINE PERSONALĂ ( sau cum o denumesc motivaționiștii, IMAGINEA DE SINE).

Paul McKenna, în cartea sa O viață nouă în 7 zile, apărută la Editura Litera, definește imaginea de sine ca fiind modul cum te percepi în imaginația ta. Iar comportamentul este aproape 100% influențat de aceasta. Partea proastă este că percepția pe care o avem despre noi o transmitem conștient sau inconștient și celor din jur. De nefericire ruxacul imaginii de sine este format din obiecte ce reprezintă tocmai complexele vieții noastre zilnice. Nu de puține ori am întâlnit persoane care deși arătau slabe, plângându-se de greutatea excesivă, noi interlocutorii, am început să le privim altfel și chiar să descoperim defecte de obicei insesizabile. Un complex generează de obicei un lanț de evenimente și atrage inevitabil alte complexe.

Am cunoscut cândva o persoană foarte simpatică , dar care avea obiceiul de-a se caracteriza ca fiind proastă. (” Așa sunt eu proastă, nu știu și nu pricep!” sau  ”Eu sunt proastă, nu știu să răspund!”), iar afirmațiile nu erau făcute pe un ton ironic sau sarcastic, ci normal, convinsă că are dreptate. A reușit să influențeze părerea celor din jur, încât foarte mulți limitau discuția cu ea la lucruri simple, sau se exprimau în felul ”Las-o în pace că și așa este proastă. Recunoște singură.”

Această femeie , prin imaginea negativă pe care și-a creat-o a reușit să influențeze și opinia celor apropiați. Din dorința de a rămâne anonimă și-a creat o imagine falsă, care a izolat-o în societate și i-a adus un statut de tolerată. Lucru care nu a însemnat nici avantaje materiale și nici evoluție profesională. Repetând acest lucru și-a sabotat astfel orice încercare de a mai schimba ceva.

Întotdeauna, ceea ce simți cu privire la persoana ta, influențează și ceea ce simt cei din jurul tău cu privire la tine dar atenție psihologii afirmă că există o discrepanță între cuvintele ce transmit mesaje pozitive și limbajul trupului.

Din păcate avem parte în viață de multe eșecuri care nu fac altceva decât să mai adauge o cărămidă la zidul imaginii negative pe care ne-am format-o despre noi. Condiția de-a depăși aceste momente este să ne obișnuim cu noi înșine, să ne educăm în a gândi pozitiv și a privi eșecurile ca pe lecții de viață din care am învățat ceva. Nu  realizăm nimic dacă ne autoflagelăm, nu ne ajută cu nimic să ne plângem de milă sau să așteptăm compasiunea celor din jur. Viața trebuie trăită, cu bune și rele și satisfacția apare abia când am înțeles că orice eșec poate fi o victorie care să contribuie la consolidarea imaginii de sine.

Să aveți o seară bună și o imagine de sine fantastică!

Anunțuri

Tag-uri:, ,

4 gânduri despre „Oglindă, oglinjoară…

  1. Raluca Iunie 20, 2011 la 5:14 pm Reply

    Interesant este ca desi stim ca atitudinea noastra se reflecta in atitudinea celorlalti, nu facem nimic sa o schimbam. Ne complacem si ne consideram inferiori. Ne agatam de orice speranta pentru a trai. Si credem ca am descoperit fericirea…

    • violetabalan Iunie 20, 2011 la 6:58 pm Reply

      Fericirea ne-o clădim in primul rand noi, prin prisma tariei si a vointei de a ne indeplini visele. Totul este un joc al hazardului, în care trebuie sa câstigam aproape fiecare runda.
      Multumesc pentru vizita.

  2. btibic Iunie 20, 2011 la 6:24 pm Reply

    Frumusetea este ca de fapt noi ne traim in viata rolul pe care ni-l alegem. Liberul arbitru lasa oricui posibilitatea de a alege sa joace in viata orice rol doreste. Unora le place sa invete replicile pentru a juca rolul compatimitului, altii pe cel al compatimitorilor (pentru ca echilibrul trebuie sa existe, nu?), altii joaca rolul invinsilor, iar altii, asa cum deja ati ghicit, vor juca rolul invingatorilor. Continuarea exemplelor este simpla, dar tot ceea ce trebuie facut este sa ne intrebam chiar acum: “eu ce rol mi-am ales?” si mai ales “chiar vreau sa joc acest rol?”.
    Fiecare va decide.

    • violetabalan Iunie 20, 2011 la 7:04 pm Reply

      Problema apare atunci cand rolul ales de noi nu coincide cu cel (aparent) ales de destin. Nu te poti impaca cu rolul unui ratat si trebuie sa incepi sa-ti modelezi mintea sa-ti dea ceea ce vrei.
      E ca la un joc de sah : o runda castigi tu, alta (sau mai multe) castiga adversarul, dar trebuie sa ceri permanent un nou joc de revansa, vietii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton