Povestea unei cărți(I)

O prietenă m-a întrebat cum a încolțit ideea poveștii de dragoste dintre o pământeancă și un bărbat al unei alte lumi.

Povestea nașterii cărții A doua realitate (împărțită apoi de editură în 3 volume) e legată de o serie de evenimente din viața familiei mele. 

Pornește de la întrebarea care m-a frământat și mă frământă despre rolul nostru ca ființe umane pe această planetă. Suntem un amalgam de perfecțiune și imperfecțiune, dar totuși până acum suntem cele mai inteligente creaturi de pe Pământ. Întreaga noastră existență este legată de obiecte materiale, de oameni asemeni nouă, dragi sau nu. Nu este vorba de mândrie sau o părere despre superioritatea omului asupra a tot ce ne înconjoară. Este vorba de fapt de viața și de moarte, de evoluție și involuție.

Întrebarea este una simplă: Care este menirea noastră? Mi se pare absurd să ne zbatem o viață întreagă pentru lucruri materiale ca la sfârșit… totul să rămână în urmă. Nu pot explica , dar am sentimentul că ceva, o idee  care poate constitui răspunsul, îmi scapă.

Apoi o întâmplare (un șoc în acel moment) a schimbat  lucrurile. Am simțit pentru prima oară răutatea și presiunea fățișă a unor oameni, am văzut adevărata lor fața și am încercat să-i înfrunt cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet care completa o mască de clovn care în spatele râsului permanent, ascunde o mare tristețe și un suflet încărcat cu nedreptate. Cumplit a fost și gustul amar al dezamăgirii, sentimentul nedreptății de care vrei să scapi și nu ai cum, împotriva căruia vrei să lupți dar nu-ți găsești armele.

Primele nuvele și chiar un roman le-am scris la 20 de ani, au fost citite la un cenaclu literar al orașului, dar era timpul comuniștilor, a directivelor de partid iar literatura cu iz occidental nu-și avea locul.

Paradoxul constă în faptul că după o pauză atât de mare… ani mulți, subit, probabil ca modalitate de protecție împotriva norilor negrii ce amenințau echilibru fizic și psihic, mi-am amintit și mi-am dorit să scriu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton