Ziua de luni (în special cea de azi) mi-e nesuferită. Ziua de luni , începutul unei noi săptâmâni de muncă ar trebui să mă facă să țopăi de bucurie. De ce? Pentru că am posibilitatea de a-mi pune în valoare cunoștiințele acumulate, pentru că mai fac un pas înainte în complicatele procese de construcție a navelor, pentru că îmi revăd colegii de birou, adică întreg setul care vine la pachet cu existența unui loc de muncă.
Fals. M-am trezit de dimineață prost dispusă, fără chef de nimic și oricât m-am chinuit să-mi repet în gând sau cu voce tare, cuvintele magice învățate de la Paul McKenna și din alte cărți motivaționale precum că ”Voi avea o zi superbă!”, sau ”Încă o zi mununată!”, n-au avut nici un efect. M-am târât din casă până la mașină și apoi din parcarea societății până la birou încercând să mă cuplez la problemele care mă așteaptă, să-mi controlez impulsul de nemulțumire și frustrare. Tot din acest motiv am băut o cană de cafea(cam tare, sper să nu se supere colegele care o fac în fiecare dimineață! :)), care a avut ca rezultat inducerea unei stări de nervozitate și deschiderea ochilor, dar în nici un caz recuperarea chefului de muncă pierdut undeva vineri săptămâna trecută. Iar lipsa concentrării poate duce (de fapt duce cu siguranță) la greșeli. Încă un motiv de stres.
Amintindu-mi de cărțile motivaționale și rândurile optimiste citite, ajung la concluzia amară că este foarte ușor să dai sfaturi. Poți să repeți ca un papagal până te doare gura că te simți superb, dacă corpul și mintea ta nu cred și nu simt asta…apă de ploaie.
Și atunci încep să mă întreb: Ce naiba vreau? De ce astăzi nu-mi place absolut nimic, de ce mă enervează soarele, lumina iar oamenii mi se par neprietenoși și nesuferiți? Cum este posibil, ca după o noapte liniștită să te trezești cu un Sic-Tir total? Ce fenomene fizice și chimice au loc în organismul uman? Cunoscând cauzele putem înlătura efectele…parcă.
Cum să reușim cu adevărat să ne mobilizăm pentru un nou ”Hei-rup!”?
Căutând răspunsuri am descoperit altceva. Căldura, soarele sunt asociate de mintea mea cu…vacanță, concediu. Și astfel realizez că de fapt am două mari dorințe: să scriu și să plec în călătorii. Evrika! Iată motivul lipsei de chef de job. Dar… asta e, nu întotdeauna facem numai ceea ce ne place.
Inca putin si vine perioada concediilor. Poate facand planuri de vacanta putem trece mai usor peste ziua de luni.
Si ca loc de vacanta alegem o zona cu autostrazile care mi le-ai trimis azi in slide-ul PowerPoint? 🙂