Encore une fois…

Fac ce fac mă întorc cu fața către spiritualitate și paranormal. Și când mă gândesc că nu cu foarte mult timp în urmă eram reticentă în a discuta un asemenea subiect(sau mai corect eram refractară). Îmi amintesc de o discuție avută cu verișoara soțului când eu am ascultat politicoasă și m-am abținut cu greu să nu-mi spun părerile acide. Și trebuie să recunosc că după ce a plecat am exclamat exasperată ” Mai lăsați-mă în pace cu aceste prostii!”.

Apoi a urmat o perioadă de negare absolută, a tot ceea ce ține de divin, spiritualitate. Moartea tatălui meu a fost un șoc din mai multe puncte de vedere, dar mai ales datorită faptului că părinții m-au protejat (oare a fost bine?), de asemenea evenimente neplăcute. Am simțit cumva că legătura noastră nu s-a rupt cu moartea lui, dar m-a invadat gândul că moartea este sfârșitul tuturor lucrurilor.

Dar într-o zi și nu știu exact în care, am început să privesc altfel lucrurile. Parcă dintr-o dată s-a ridicat un văl ce nu mă lăsa să aprofundez acest subiect, parcă lucrurile erau mai clare și mai ușor de înțeles pentru mine. Cineva spunea ”Încă nu era timpul ca tu să înțelegi aceste lucruri”. Poate. Sau poate că inițiatoarele în misterele lumii yoghine, a spiritualității au fost două colege de serviciu. Le-am ascultat, am înțeles unele lucruri, am pus întrebări despre multe altele și am concluzionat că baza acestei practici este bună. Oamenii însă o interpretează cum vor și o aplică numai pentru propria bunăstare (chiar dacă acest lucru presupune să încalci unele principii). Așa că m-am retras.  Am continuat însă să citesc, să îmi dezvolt cultura în domeniu. Așa am ajuns să accept existența energiei corpului uman și a influenței pe care o are aceasta, așa am ajuns să cunosc legea atracției universale( seamănă cu cea din fizică) și să fiu convinsă că atragem întotdeauna ceea ce ni se cuvine la nivelul acestui Univers.

Tot cărțile sunt cele care au dat un răspuns la întrebarea dacă există o legătură între ceea ce gândim și ceea ce ni se întâmplă. E ciudat cum evenimentele petrecute la Fukushima (cutremur, tzunami, etc) seamănă într-o anumită proporție cu scenele dezastruoase din filmul 2012. Un Deja vu? De asemeni, e la fel de ciudat cum Jules Verne a anticipat producerea atâtor minunății inginerești și cum ele au fost realizate în fapt peste ani și ani. Am senzația că e un scenariu în care cuvintele și gândurile oamenilor se înregistrează pe o placă de memorie invizibilă a Universului, ca apoi exact același lucru să se întâmple. Sincer, e terifiant dacă este adevărat, pentru că dacă adunăm toate gândurile negative ale oamenilor…Pământul ar trebui să dispară. 

Întrebarea pe care mi-am pus-o e una simplă: care este rostul nostru pe acest pământ? Nu este vorba de orgoliu, sau de un sentiment de superioritate ( ca ființă umană față de alte specii) când afirm că nu cred că e normal ca o viață întreagă să te zbați ca să-ți satisfacii nevoile fizice (casă, masă, mașină, etc), iar la final să părăsești această lume… fără nimic. Atunci a încolțit în minte ideea că omenirea a luat-o pe un drum greșit. Cândva, de-a lungul evoluției sale s-a produs o scindare , iar oamenii ( sau poate unii oameni) au ales greșit. Și astfel ne-am împărțit în două tabere, invizibilă una pentru cealaltă, dar care conviețuiesc  pe aceeași planetă. Lumi paralele.  Singurul lucru care cred că poate uni cele două lumi este iubirea.

Acesta este pe scurt filmul cărților mele, A doua realitate Volumul I(Lumea mea) și Volumul II(Lumea lui Ral), care se află deja în librării,  și Volumul III(Secretul) care se află în lucru la editură. Nu sunt cărți spirituale, sau paranormale. Pot fi clasificate ca fiind cărți fantastice, de acțiune, de dragoste, pornind de la ideea puterilor pe care ți le dă energia corpului uman ca o mică parte a energiei universale.

  

Tag-uri:, , , ,

2 gânduri despre „Encore une fois…

  1. btibic Mai 23, 2011 la 7:20 am Reply

    Toti avem cate un moment in care „ne pica fisa” si intelegem ca a-ti trai viata nu inseamna doar sa satisfaci cerintele trupesti. Unii au „fanta” mai mare, si „fisa” pica mai repede, altii trebuie sa mai astepte pana ce „fanta” ajunge la deschiderea necesara, dar cred ca mai devreme sau mai tarziu, „fisa” pica la toti.
    Voua v-a picat fisa?

  2. […] Fii pregătit că pot urma replici ale cutremurului, posibil tot așa de puternice ca șocul inițial. De asemenea poti citi acest blog post: http://zahdiva1.wordpress.com/2011/01/26/paza-buna-trece-cutremurul-rau/ Legat de acest subiect vezi si: http://newspulsero.wordpress.com/2011/01/24/cutremur-de-61-grade-n-tardjikistan/ Un subiect din aceeasi categorie aici: http://georgevalah.wordpress.com/2011/02/23/stiri-scurte-23-02-2011/ Legat de acest subiect vezi si: http://omulluidumnezeu.wordpress.com/2011/02/14/sfanta-impartasanie/ Un subiect din aceeasi categorie aici: http://daurel.wordpress.com/2011/04/02/m-a-impresionat/ In legatura cu asta mai poti citi: http://numaiortodox.wordpress.com/2011/04/12/fiecare-zi-un-dar-al-lui-dumnezeu-16/ In legatura cu asta mai poti citi: https://violetabalan.wordpress.com/2011/05/20/encore-une-fois/ […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton