Ne temem de refuzuri

Calculatorul nostru este parolat. Parolarea a fost o decizie luata in urma discutiilor avute in familie cu privire la timpul petrecut de baiatul nostru  in fata monitorului. Unele rezultate scolare nemultumitoare ne-au determinat sa apelam la aceasta metoda de protest.

De fiecare data cand era vorba sa-i ceara parola tatalui, incepea sa se ingrijoreze si sa spuna cuvinte de genul: „dar nu mi-o da sigur” sau ” iar o sa ma intrebe daca am facut ceva in plus la matematica”. Azi o impresie de refuz, maine la fel… E adevarat ca l-a sunat de cateva ori si raspunsul a fost cel asteptat. ” Lucreaza la matematica si fizica si apoi vom discuta”.

Azi dimineata insa m-am enervat. Binenteles ca discutia a inceput cu”Mama, n-ai aflat cumva parola la calculator?”. Raspunsul meu a fost nu, pentru ca de mult timp eu nu mai folosesc acel calculator. Si apoi baiatul meu iar a inceput cu aceleasi propozitii negative, ca si cum isi construia deja singur viitorul. „Daca il sun pe tata, binenteles ca nu mi-o da”.

In acel moment am intervenit.”Dar de unde stii tu ca nu ti-o da? Ai sunat azi si te-a refuzat? E week-end, poate s-a razgandit”

El: „Nu nu am sunat, dar acesta este raspunsul lui obisnuit. Apuca-te de invatat si lasa calculatorul.”

Eu: „Iti pictezi viitorul in niste culori cenusii. Tu gandesti intr-un fel, tatal tau in alt fel. Tu nu poti decat sa-ti imaginezi cum crezi ca va raspunde. Suna-l si vei vedea.”

El: „Asa o sa-mi raspunda. Si decat sa-l aud iar facandu-mi morala…”

Eu: ” Treaba ta. Eu insist sa-l suni chiar daca te va refuza. Incearca.”

Binenteles ca i-a trebuit ceva timp de gandire ca sa rumege sfatul meu, pentru ca dupa jumatate de ora, dezamagit a venit la bucatarie ca sa-mi spuna: „Am avut dreptate. L-am sunat si a zis NU. ”

Am ridicat din umeri. ” Asta este. O sa incerci alta data.”

De fapt s-a intamplat exact ce si-a prezis singur, gandindu-se incontinuu ca raspunsul va fi nu si nu va afla parola. El a vrut sa-mi demonstreze ca a avut dreptate si ca eu m-am inselat dandu-i sfatul de-a suna.

Dar cam dupa o ora a sunat telefonul si surpriza: tatal lui i-a spus parola.

M-am gandit cat de bine s-a verificat ipoteza ca ne cream singuri bariere imaginare care de fapt sunt stavile ale dorintelor si implinirilor noastre. Multe carti motivationale spun sa repeti neincetat cuvinte incurajatoare, sa faci un adevarat ritual prin care sa-ti spui, cu voce tare:” Sunt fantastic. Voi reusi. O sa obtin ceea ce vreau”.

Auzindu-te spunand aceste lucruri se creaza o anumita rezonanta in minte, dar daca repeti ca un papagal fara a crede efectiv in puterea propozitiilor, fara a crede ca esti intr-adevar fantastic, ca poti accepta si refuzuri fara a abandona, ca prin perseverenta vei obtine ceea ce vrei, nu esti decat o banda de magnetofon stricata(sau un CD/DVD ca sa ma adaptez vremurilor!).

Tag-uri:

2 gânduri despre „Ne temem de refuzuri

  1. btibic Mai 20, 2011 la 4:51 pm Reply

    Este foarte adevarat, de aici si proverbul „Ai grija ce-ti doresti, deoarece se poate indeplini”.

  2. violetabalan Mai 24, 2011 la 4:41 pm Reply

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton