Locuinta mea de vara e la tara

Nu pot lasa sa treaca aceasta zi fara a va impartasi despre plimbarea de azi. De fapt este vorba de o plimbare pe care o repet vara de vara, de vreo cinci ani, spre un loc drag mie si familiei mele. Acest loc te captiveaza prin liniste, peisajul superb ce o inconjoara si mireasma padurii din apropiere. In urma cu cinci ani, subit, atat eu cat si sotul meu am hotarat sa cumparam o bucata de teren pentru a ne petrece weekend-urile in natura, la aer curat. Satui de zgomotul si stresul orasului si a obligatiilor de serviciu, am inceput sa cautam o oaza numai pentru noi. Asa am ajuns la Zebil, urmarind un anunt din ziar, dar nu am gasit proprietarul. O alta zi am petrecut-o in Somova impreuna cu cumnatul meu, mergand pe carari si ulite acolo unde ne purtau vorbele vecinilor care parca auzisera ca vinde cineva pamant. Un angajat al societatii la care am lucrat cu ani in urma (Feral) auzind o discutie a sotului cu un coleg ne-a destainuit ca mama lui are o bucata de teren de vanzare in Telita. Iar sambata urmatoare ne-am inghesuit toti in Dacia pe care o aveam atunci in custodie de la tata si am plecat sa vizitam terenul.

Peisajul m-a captivat instantaneu. Pe loc, fara sa ma gandesc ca acel teren nu are nimic, nici o utilitate si nu este nici macar ingradit, am spus ca-l vreau. Am reusit sa-l conving si pe sotul meu. Entuziasmul meu crestea cu fiecare minut iar cand proprietarul a propus sa mergem in localitatea unde este mama lui sa vedem actele, am inceput sa topai de nerabdare.

Aveam insa sa revin repede cu picioarele pe pamant, sa ma prabusesc in mlastina deziluziei si a parerilor de rau, pentru ca terenul facea de fapt parte dintr-o mostenire ce trebuia dezbatuta intre mama si copii ei fiind inscris si ca extravilan.

Nu stiu cum as putea descrie mai bine sentimentul de regret pe care l-am simtit atunci. A fost ca o ruptura. Dar ideea de-a cumpara o bucatica de pamant nu m-a parasit. Si m-am intors la ziarele locale si la cautarile zilnice. Intr-un din zile, un anunt mi-a atras atentia: cineva vindea o bucata mica de teren in Telita. Am citit de cateva ori anuntul, i-am spus si sotului meu si am decis sa punem mana pe telefon. Am luat legatura cu persoana si s-a stabilit o intalnire. De aceasta data la vizitarea acelei bucati de teren nu am putut sa merg, participand doar baiatul, socrul meu si sotul. Dar pe mine ma astepta o surpriza.

Cu inima larg deschisa si cu un zambet fermecator, sotul meu m-a anuntat ca terenul pe care-l vinde persoana din ziar este exact langa cel pe care nu am putut sa-l cumparam. Am inceput efectiv sa topai de bucurie, sa rad si sa plang, mai ales ca bucatica de teren avea gard, avea o mica livada, avea doua randuri de vie si era si intravilan. Nu avea insa nici o utilitate. Dar pentru mine nu a mai contat (aveam sa realizez ce inseamna acest lucru din punct de vedere  financiar mai tarziu).

Locul acela este magic, pentru ca noi ne-am indragostit de prima data de el si parca ne-a fost predestinat, dar si pentru ca aducand acolo un fost coleg, la una din agapele de gratar, s-a indragostit atat de mult de zona incat a vandut tot(apartament, masina,mobila)in Tulcea, si-a luat o casa in Telita si, daca nu ma insel, au trecut deja 2 ani de cand locuieste acolo facand naveta la serviciul din oras.

Locul nostru magic de relaxare

Această prezentare necesită JavaScript.

Tag-uri:, , , ,

3 gânduri despre „Locuinta mea de vara e la tara

  1. btibic Aprilie 30, 2011 la 9:32 pm Reply

    Intradevar, un mic „colt de rai” foarte bun pentru „incarcarea bateriilor”!

  2. Nelia Banaru Mai 6, 2011 la 3:33 pm Reply

    Ce frumos…
    Cred ca cel mai frumos e sa ai o casuta la tara, sa stai la oras, dar sa ai o casuta unde sa te refugiezi, sa ai gradina ta, legumele si fructele tale…
    Mi-e dor si mie de casuta parintilor de la tara. Degraba o vad…

  3. violetabalan Mai 6, 2011 la 3:48 pm Reply

    Ideea ca la sfarsit de saptamana am unde sa evadez ca sa-mi incarc bateriile ma face sa astept cu nerabdare weekend-ul.
    Si mai cred ca oriunde te-ai afla macar o particica din inima…ramane acasa🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sunt discromat şi sunt şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Bibliocarti

Hrănește-te cu lectură!

pseudoblogul

"Writing is something you do alone. Its a profession for introverts who want to tell you a story but don't want to make eye contact while doing it." - John Green

PLĂSMUIRI

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi...

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Violeta Balan

De la o zi la alta

Comunitatea poveștilor de viață

Pentru că fiecare poveste a fost trăită de cineva, pentru că toate drumurile noastre sunt presărate cu povești iar undeva, pentru toate poveștile există un final. Trimiteți poveștile voastre de viață pe adresa de email povestideviata_ro@yahoo.ro .

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Blogul lu' Titi

De la o zi la alta

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

Creativitatela feminin

”Manifest pentru creativitate...de la mic la mare”

TRĂIEŞTE VIAŢA FĂRĂ BANI!

După o jumătate de secol, constat că nu banii mi-au călăuzit devenirea, ci oamenii cu care am venit în contact... Vouă, tuturor, oameni dragi, vă mulţumesc! Mă înclin Înţelepciunii tale, Cititorule, pentru clipa de atenţie şi răbdare!

MISTERELE DUNARII

blogul cărților TULCEA, LA 1870 și MISTERELE DUNĂRII, autor Nicolae C. Ariton