Natura incepe sa se trezeasca la viata. Intr-o vizita facuta ieri la Somova, am sesizat cu surprindere ca iarba a rasarit ( e adevarat printre gunoaiele de la marginea orasului Tulcea!), ca pasarile si-au inceput concertul de primavara, ca Soarele incepe sa aiba mai multa putere si caldura lui sa se faca simtita. Drumul pana in Somova si inapoi a fost facut in coloana, pentru ca am nimerit de fiecare data cate o masina aflata in capul coloanei care mergea incet. Pot fi doua cauze, a spus sotul meu: fie conduce o femeie, fie soferul este baut! Si de fiecare data a fost o femeie. Asta nu inseamna ca ne place viteza. Din contra, intru in panica de fiecare data cand acul vitezometrului urca prea rapid, iar sotul meu stie prea bine cum fac. Dar sa conduci cu 40km/h si sa nu fi nici incepator si nici in localitate si sa mai si dispui de o masina de teren, mi se pare deplasat pentru ca „chinui” masina si blochezi traficul.
Somova a devenit ceva mai mult decat o comuna a judetului Tulcea. Observ case noi si destul de impunatoare care se ridica de-a lungul soselei, am sesizat chiar un mic parc in care tineretul se relaxeaza, un loc de joaca amenajat pentru copii , un teren de fotbal pe marginea lacului si am inteles ca se lucreaza intens la utilitatile localitatii. Imi plac casutele cochete, inconjurate de flori multicolore si pomii infloriti. Imi place linistea traiului la tara.
Dar ieri m-am intrebat daca as putea renunta la agitatia orasului, la furnicarul uman din marile magazine, ca sa ma retrag la sat. Si raspunsul meu, deocamdata, este nu.
Se pare ca lumea abia a asteptat sa vina vremea cand se poate iesi la un gratar la iarba verde. Pana aici mi se pare ceva foarte firesc. Dupa o perioada friguroasa, in care frigul ne-a tinut mai mult in casa, este normal sa ne dorim iesirile in natura atunci cand vremea este prielnica. Ceea ce eu nu inteleg este de ce unii oameni care afirma ca iubesc natura (sau daca nu afirma cel putin asa lasa sa se inteleaga, ca altfel care ar fi motivul placerii de a iesi in natura?) dau dovada de o crasa inconstienta reflectata prin comportamentul iesirilor la picnic, sau mai bine zis a ceea ce ramane in urma lor dupa ce-si incheie „iesirea la iarba verde”?
Oare chiar sa nu constientizeze ca natura in mijlocul careea le face atata placere sa-si petreaca timpul liber are nevoie si de un comportament grijuliu din partea noastra? Apreciez legea picnicului, dar nu stiu cand sau daca va fi pusa vreodata in aplicare.
In plimbarea facuta in aceea zi la Somova, am vazut tomberoanele de gunoi din Mineri, pline ochi. Sacii de gunoi nici nu mai incapeau, o parte dintre ei zacand pe sosea. Si erau in fata portilor… Sa inteleg ca in perioada sarbatorilor nu se aduna gunoiul? Acesta este exemplul autoritatilor vis-a-vis de problema curateniei si a protectiei mediului inconjurator.